Ministerul Sănătății a lansat recent un ghid de bune practici, menit să ofere administratorilor de spitale din România strategii eficiente pentru a combate deficitul de personal medical, o problemă stringentă care afectează grav sistemul sanitar, în special în unitățile din localitățile mici. Exodul medicilor a dus la suspendarea liniilor de gardă și chiar la închiderea unor secții, subliniind urgența intervenției.
Ghidul ministerului abordează cauza profundă a acestei crize, pe care o definește nu ca o lipsă generală de cadre medicale, ci ca o „distribuție geografică defectuoasă”. Această disproporție este acută în zonele rurale și urbane non-universitare, unde accesul la asistență medicală de calitate este serios afectat. Chiar dacă s-au înregistrat progrese, densitatea medicilor și a asistenților medicali în România rămâne sub media europeană și a OMS, comunitățile mici fiind cele mai vulnerabile.
De ce ocolesc medicii spitalele mici?
Motivele pentru care medicii evită spitalele din orașele mici sunt multiple și complexe: oportunități limitate de avansare în carieră, dificultăți în asigurarea unei locuințe, nemulțumiri legate de opțiunile educaționale pentru copii sau de perspectivele de job pentru partener. De asemenea, spitalele mici se confruntă adesea cu un deficit de echipamente și tehnologii medicale moderne. Ministerul Sănătății subliniază că aceste obstacole pot fi depășite printr-o implicare mai substanțială a administrațiilor locale, în subordinea cărora se află multe dintre aceste unități. Programele naționale și europene de finanțare reprezintă o oportunitate crucială în acest sens.
Disparități majore la nivel național
Situația devine și mai alarmantă la o analiză pe județe. Conform datelor din 2020, numărul de medici la 100.000 de locuitori variază considerabil, de la 120 la 897. Județele cu centre universitare și cele învecinate acestora sunt cele mai avantajate. Bucureștiul, de exemplu, concentrează 20% din totalul medicilor din țară, deși găzduiește doar 9% din populație. În contrast, 328 de unități administrativ-teritoriale din mediul rural nu dispun de medic de familie, ceea ce duce la supraaglomerarea sistemului de urgență și la creșterea timpului de așteptare pentru pacienți. Cadrele medicale din aceste regiuni defavorizate se confruntă cu un volum de muncă extrem de mare, riscând erori medicale și epuizare profesională.
Rolul crucial al autorităților locale
Autoritățile locale pot juca un rol esențial în „depre-surizarea” sistemului medical. Ghidul sugerează crearea de servicii prespita-licești alternative, precum centre de sănătate multifun-cționale, centre de permanență, servicii medicale și stomatologice pentru categorii defavorizate, centre de zi pentru bolnavi cu Alzheimer, centre de îngrijire paliativă, dezvoltarea asistenței comunitare și a serviciilor de prevenție și educație pentru sănătate. De asemenea, o infrastructură educațională bine dezvoltată ar putea reduce numărul de pacienți care ajung în spital.
Finanțarea spitalelor de către autoritățile locale este, de asemenea, vitală, dar variază semnificativ la nivel regional. În 2023, doar 178 din cele 378 de spitale publice au primit fonduri de la UAT-uri, iar doar 59 dintre acestea au beneficiat de sume de peste 1 milion lei. București, Timiș, Iași, Bacău și Prahova au înregistrat cele mai mari alocări, în timp ce județe precum Ialomița, Călărași, Sibiu sau Mehedinți au alocat sub 300.000 lei, consolidând decalajul dintre spitalele universitare și cele din provincie.
Ce nu a funcționat și ce funcționează
Măsuri precum rezidențiatul pe post, introdus în 2008, nu au avut succesul scontat, deoarece puțini medici tineri au revenit în spitalele din care au plecat la finalul rezidențiatului, din lipsa unor consecințe clare ale încălcării contractului. Nici majorările salariale substanțiale din 2018 nu au rezolvat complet problema spitalelor mici, deși au contribuit la stagnarea exodului medicilor în străinătate. Densitatea medicilor la 100.000 de locuitori rămâne sub media europeană, iar medicii continuă să prefere centrele universitare, în ciuda stimulentelor financiare locale.
Situația din județul Hunedoara
Județul Hunedoara, parte a zonei non-universitare, se confruntă, cel mai probabil, cu provocările generale ale deficitului de medici și a distribuției geografice inegale, așa cum este descrisă la nivel național de Ministerul Sănătății. Deși nu sunt menționate exemple specifice de bune practici din Hunedoara în ghidul amintit, statisticile din 2020 arată că județele fără clinici universitare și cele izolate se confruntă cu un număr semnificativ mai mic de medici la 100.000 de locuitori. Această situație generează presiune asupra spitalelor existente și prelungește timpii de așteptare pentru pacienți, care sunt nevoiți să parcurgă distanțe lungi pentru a accesa servicii medicale. Eforturile autorităților locale din Hunedoara, precum cele din Vâlcea sau Făgăraș, de a oferi stimulente financiare, locuințe sau de a sprijini dezvoltarea profesională a medicilor, ar putea contribui la atenuarea acestei crize și la atragerea de noi cadre medicale în zonă. Investițiile în infrastructura medicală și prespitalicească, alături de parteneriatele cu universitățile din centrele universitare apropiate, ar fi esențiale pentru îmbunătățirea situației sistemului sanitar din Hunedoara.
Monika Baciu
