J udetul Hunedoara a jucat un rol important în functionarea Jandarmeriei Rurale în vestul tãrii, municipiul Deva fiind centrul de comandament pentru Regimentul 3 Jandarmi, în 1918. Formatiunea trebuia sã fie organizatã pe 5 companii teritoriale la Arad, Timisoara, Lugoj, Anina si Deva si un detasament de 300 de oameni în Valea Jiului. În luna martie 1919, Regimentul 3 devine Regimentul 9 Jandarmi Timisoara. Necesitatea unei forte specializate puternice a cãrei misiune principalã sã o constituie paza si ordinea de stat, asigurarea linistii si libertãtii cetãteanului, precum si a modului de aplicare si respectare a legilor tãrii, au determinat intensificarea actiunilor factorilor de conducere politicã si militarã pentru elaborarea unei legi de organizare a Jandarmeriei în întreaga tarã. Astfel, o primã încercare are loc în 1885, când generalul Radu Mihail, prefectul Politiei Bucurestiului a elaborat un proiect de lege pentru organizarea jandarmeriei în întreaga tarã, dar nu s-a concretizat.
Doi ani mai târziu, în 1887, cu prilejul expunerii de motive la legea comunalã, I.C.Brãtianu sublinia cã ‘Gendarmeria comunalã ruralã va fi mai bunã decât politia ruralã de pânã acum’, iar la art.82 din aceastã lege adoptatã la 7 mai 1887 se prevedea organizarea Jandarmeriei Rurale, printr-o lege specialã. Lipsa resurselor bãnesti au întârziat pânã în anul 1893 materializarea unei astfel de legi.
”Meritul pentru deplina clarificare a rolului, locului si organizãrii Jandarmeriei rurale i-a revenit partidului conservator condus de Lascãr Catargiu, care a elaborat si prezentat Parlamentului în ianuarie-februarie 1893, Legea pentru organizarea Jandarmeriei rurale. Aceastã lege a fost promulgatã prin Decretul Regal nr.2919 din 30.08.1893.
Aceastã lege prevedea instituirea unui corp de pazã si ordine cu structurã militarizatã în toate localitãtile rurale din tarã, deoarece structurile anterioare practic neprofesionalizate, nu fãceau fatã situatiei complexe de pe teren si nici nu corespundeau institutiile unui stat modern european, din acea vreme. Demn de remarcat este faptul cã legiuitorul (Lascãr Catargiu în principal) a pus accentul pe mentinerea si garantarea sigurantei publice, cât si pe executarea legilor.
Structura organizatoricã a Jandarmeriei Rurale acoperea întreg teritoriul tãrii. În toate comunele se înfiinteazã sectii si posturi de jandarmi, aflate în subordinea directã a primarilor comunali.
În fiecare judet, prefectii reprezentau autoritãtile superioare ale unitãtilor de jandarmi, în materie de sigurantã si ordine publicã, iar din punct de vedere al misiunilor de politie judiciarã, jandarmii se subordonau judecãtorilor de instructie si procurorilor. Tot la 1 septembrie 1893 a apãrut si Regulamentul de aplicare a Legii Jandarmeriei rurale. (…) Tulburãrile sociale sângeroase din anul 1907 au pus într-o situatie grea, atât institutiile politice, cât si cele de mentinere a ordinii interne, si chiar militare. Dezinteresul manifestat fatã de întãrirea Jandarmeriei la începutul secolului XX si mai cu seamã fatã de misiunile sale preventive s-au soldat cu victime numeroase si pagube materiale de multe ori inutile. Situatia realã a impus pregãtirea si promulgarea unor legi în anii 1908, 1911 si 1913, precum si întãrirea organizatoricã a Jandarmeriei”, se precizeazã într-o notã document a Jandarmeriei Române.
Maximilian Gânju
