Duminica, 5 ianuarie, Ioan Danciu, un pitoresc personaj în fotbalul românesc a împlinit 68 de ani. Ca de obicei, ne-a acordat un interviu extrem de spumos.
Reporter: La multi ani, Ioane, ai ajuns, iatã la …. 68!
Ioan Danciu: Ooo, multumesc mult! Cam multi, când te gândesti cã altii, pe la stiri, spun cã ”un bãtrân de 52 de ani” a fost lovit de o masinã, mã umflã râsul!
Reporter: Ok, hai la subiect: cum vezi fotbalul românesc la momentul actual?
I. Danciu: fotbalul românesc nu-i nici mai rãu, nici mai bun decât politica româneascã, ele merg mânã-n mânã, ambele sunt conduse de servicii, dar nu stie nimeni ce fel de servicii…
Reporter: Care-i cea mai mare bucurie care ti-a dat-o fotbalul?
I. Danciu: faptul cã am cunoscut lume de la opincã pânã la sefi de stat si mari personalitãti ale sportului. Eu din fiecare întâlnire de acest gen am fãcut o sãrbãtoare, dovadã, stau sutele de fotografii la care mã uit mereu cu plãcere. Mi-a plãcut sã stau de vorbã cu fotbalisti ”dusi la bibliotecã”, adicã cititi, cum îi avem si noi pe Martinovici, Libardi, Stoichitã sau Gigi Multescu, cu care aveai ce dialoga. Acum, altceva nu-i auzi decât ”sã moarã mama”, ”cascaval” sau ”mortii mãsii” si ”îti sparg fata”.
Reporter: Despre Jiul Petrosani?
I. Danciu: E bine cã s-a luat de jos si mai bine ar fi dacã si-ar da cu totii mâna sã disparã acele fractiuni care stiu cã existã la ora actualã între câtiva dintre fostii jucãtori. Eu cred cã, cu rãbdare si atentie, Jiul ar putea reveni în circuitul national, mãcar la nivelul ligii a III-a.
Reporter: Dacã ai avea 30 de ani, ai proceda la fel?
I. Danciu: Da, doar cã n-as mai mânca în restaurante, mi-as face o micã fermã. Nu vezi cã toti ãstia cu bani multi se curãtã repede, de la mâncarea proastã de la cârciumi…
Reporter: Stiu cã ai debutat în divizia ”A” ca arbitru în 1990, acum 30 de ani, la un meci Flacãra Moreni – FC Bihor Oradea, 2-2. Îti aduci aminte?
I. Danciu: Da, mi-aduc aminte cã dacã Moreniul bãtea atunci, Jiul cãdea în divizia ”B”. Si mã mai ceartã Damian Militaru cã ce am fãcut eu pentru Jiul? Auzi, dacã ar fi sã povestesc eu mãcar 30 la sutã din secretele fotbalului românesc, v-ati cutremura. Dar hai s-o lãsãm asa. Sã fie bine, ca sã nu fie rãu.
Genu TUTU
