”I on Aurel și Maricel Palamariu au fost două dintre numele ,,cu ștaif” care au jucat la Știința Petroșani în deceniile trecute. I-am abordat cu ocazia unui eveniment petrecut recent pe stadionul din ,,Dealul Institutului”.
Reporter: Cum era, domnilor, viața sportivă la facultate în acele vremuri?
Maricel Palamariu: Mergeam la cursuri, aveam și o activitate sportivă intensă. Aveam un respect deosebit față de profesori. Au fost cinci ani (1978 – 1983) minunați la Petroșani.
Ion Aurel: Rugby-ul în acei ani, pentru studenți, pentru Valea Jiului, era o mare bucurie. Spectatorii veneau diminețilela rugby, după-masa coborau la fotbal la vechiul stadion ,,Jiul”. Erau foarte mulți spectatori, era o bucurie și pentru noi sportivii.
Maricel Palamariu: Spectatorii veneau cu interes la rugby, la fotbal. Era o socializare plăcută sportivi – spectatori. Acum, parcă nu mai e la fel….
Participarea studenților de atunci ne ajuta în meciurile grele cu Steaua, Dinamo, Farul, Universitatea Timișoara. Ce bucurie a fost în ʹ83 când am câștigat Cupa României!
Reporter: Aveți regrete vis-a-vis de Șiința Petroșani?
Ion Aurel: Am lucrat cu antrenorul Titi Ionescu, dar ne-a obosit un turneu în Franța, apoi am pierdut în campionat la Iași, am făcut un egal cu Farul Constanța și în loc să fim campioni, am încheiat pe locul 3.
Maricel Palamariu:
Pentru mine marele regret este că la mometul când am fost cooptat la Lotul Național,
m-am accidentat. Mă bucur că mi-am văzut de școală, am fost șef de promoție în 1984, cu media 10.
Reporter: Despre starea
rugby-ului românesc la zi?
Ion Aurel: Din păcate nu arată bine. Totul pornește de la organizarea juniorilor. La Federația Română de Rugby sunt oameni ce nu au ce căuta acolo, nu se implică cu nimic.
Maricel Palamariu:
Atâta timp cât politicul s-a băgat și în rugby, nu avem nicio șansă să ne revenim. Aici trebuie specialiști, nu interes politic. Ne bucurăm, eu și colegul Ion Aurel, constatăm că datorită celor de la Universitatea din Petroșani, flacăra ăncă mai stă aprinsă.
GENU TUTU
