Reporter: Salut „Woody”, cum ai ajuns la fotbal?
C. Ceacusta: Am început cu cel mai tare antrenor de copii și juniori, Romulus Leca. A pregătit o întreagă generație, începând cu Daniel Timofe, care a ajuns la echipa Națională.
Reporter: Cum ai luat contact cu
fotbalul mare?
C. Ceacusta: Venise antrenor la Jiul nea’ Tică Oțet. Terminasem junioratul, am jucat puțin la Vulcan și apoi m-au luat la Jiul când s-a plecat într-un turneu în Siria și Iordania, era în sezonul 1988-1989. Era o echipă bună în „B”, cu Bojtor, Dianu, Sedecaru, D. Timofte, Lasconi. Am și dat două goluri în acel campionat.
Reporter: Cum erau antrenorii, colegii de la Jiul?
C. Ceacusta: Ooo, am lucrat cu antrenori buni, Dorel Maria (ulterior și la Uricani), Gogu Tonca. Nu uit Uricaniul vremii faine…. Dădeam câteva „ghiulele”, de nici nu le vedeau portarii. Eram respectați, conducătorii te ajutau.
Reporter: Ai revenit la Jiul în 1993…
C. Ceacusta: Da, erau în Divizia „B”. Era viață! Două zile eram în „turneu”, la șprițuri de vin, dar înainte cu două zile gata, somn și odihnă. Era mai greu după trei ani la Uricani. Petre Libardi și Gogu Tonca erau extrem de riguroși. Eu în timpul liber mergeam la șprițuri. Nu eram cu biblioteca!
Reporter: A venit, deci, a doua perioadă la Jiul, cinci ani, din 1993 până în 1998. Cum a fost?
C. Ceacusta: A fost un sezon greu 1993-1995, apoi a venit lider Miron Cozma, l-a adus antrenor pe Liță Dumitru și câțiva jucători de marcă (Toader, Baicea, Matincă, Fane Țâră) și s-a schimbat treaba. Țin minte meciul acela cu Foresta Fălticeni, a fost ceva incredibil! 35000 de spectatori, meci greu, noroc cu golul lui Baicea, nu știu dacă am fi câștigat…. Am câștigat, am promovat.
Reporter: Au urmat două sezoane, 1996-1998, în Divizia „A”.
C. Ceacusta: Da, începuserăm bine dar, după arestarea lui Miron Cozma, totul s-a dus naibii. În 1997-1998 am fost ciuca bătăilor, juca la Jiul cine vroia și cine nu. După retrogradare am mai rămas un an în „B”, dar se pierduse spiritul de competiție,
Reporter: Viața ta n-a mai avut un curs prea bun…
C. Ceacusta: Recunosc, îmi plăcea șprițul. Alți foști colegi de-ai mei, Frumoca sau Florin Stoica, au ajuns oameni de afaceri, unii antrenori, iar eu…. Car mobilă să câștig un ban! La 52 de ani spălam vase în Anglia. Sunt singurul vinovat de statutul meu.
Reporter: Alte chestii tari? Blaturi, ceva?
C. Ceacusta: Aoleu, blaturi au fost și vor fi mereu în fotbal, mai ales acum cu casele de pariuri. Hai să-ți zic una. Blat cu Dinamo în 1989-1990. Dorin Mateuț trebuia să înscrie pe bandă rulantă să i-a „Gheata de Aur”, jucam la Petroșani. Eu am vrut să le dau gol, nu mă interesa că, Resiga, primarul dăduse ordin să pierdem. Eu am dat bară, au vrut să mă dea afară! Cu Victoria București , cu F.C Olt, cu Flacăra Moreni, numai probleme erau. Arbitrii erau cu ei pe față. Mi-a luat apărarea Negrilă. Aaa, să-ți zic una tare cu el. Veneam în vestiar la un antrenament și-l văd pe unul, era cu spatele, că își aranja o gleznieră pe locul meu și-i zic: „ce faci bă ghiolbane, te-ai pus pe locul meu?” Mamăăăă, se întoarce, era Negrilă! Mi-a fugit pământul de sub picioare. I-am băgat odată lui Andone o alunecare, Lăcătuș era rău, scuipa, era 0-0 la pauză, ne-au dat 5-0, imediat după finala lor din C.C.E. Bumbescu îmi spunea în teren, „pleacă de-aici că te rup”. Vremuri frumoase!
Reporter: Acum te duci la meciuri?
C. Ceacusta: Deloc! Nu suport să mă duc la stadion, sunt nostalgic, mă doare sufletul. Am avut două promovări cu Jiul, acum…. M-a durut când Jiul era la județ. Bine că măcar acum suntem în Liga a III-a. Ce să facem, viața merge înainte. Sănătoși să fim!
