Ion Aurel, ştiu că sunteţi un adevărat model de muncă şi seriozitate. Cum aţi devenit titular de bază al Ştiinţei Petroşani?
De la primii paşi în rugby am considerat că printr-o conştiincioasă pregătire poţi obţine rezultate sportive de performanţă.
Când aţi venit la Ştiinţa?
În 1976. Ca junior am jucat la Şcoala Sportivă nr.2 din Bucureşti şi la Gloria Bucureşti cu care, mai târziu am promovat din divizia B în divizia A. Din 1971 şi până în 1976 am jucat la Dinamo, echipă cu care, între 1974- 1976 am fost vicecampion naţional. Dar adevărata consacrare am trăit-o aici, la Ştiinţa, de unde am fost selecţionat în lotul naţional B, cu care am susţinut două întâlniri: în 20 aprilie a.c. cu Polonia, scor 63-0 şi în 7 mai cu selecţionata B a Angliei, în faţa căreia am pierdut la limită: 12-13.
Când v-aţi simţit cu adevărat util echipei?
De multe ori, dar mai ales într-un meci cu fosta mea echipă, Dinamo, la Bucureşti, când am marcat un eseu şi am câştigat cu 7-3. Recent, trebuia să scoatem la Iaşi un rezultat de egalitate spre a ne califica în turneul pentru locurile 1-8, în dauna echipei ieşene; am reuşit, meciul a luat sfârşit cu scorul de 7-7.
Ce credeţi despre prietenia sportivă?
Rugbyul este un joc colectiv şi o echipă adevărată e formată din prieteni adevăraţi, aproape intimi. Mircea Ortelecan, Dumitru Florin, Gheorghe Oţetaru, Teodor Meszaros, toţi coechipierii se numără printre prietenii mei, oameni adevăraţi şi buni sportivi. Mă mândresc că am asemenea prieteni. Bineînţeles, cel mai bun prieten şi “coechipier” îmi este soţia, care mă înţelege şi mă susţine sufleteşte, alături de fiica noastră, care are 3 ani.
Ce reprezintă pentru dumneavoastră sportul?
O pasiune pe care o aşez între muncă şi conştiinţă. Să nu uitaţi că sunt student în anul III, Facultatea de mine, ingineri.
Ce vă doriţi, odată cu începerea noului campionat?
O formă sportivă cât mai bună tuturor coechipierilor care să ne aducă în final, sub conducerea noului nostru antrenor, Titi Ionescu, un loc cât mai onorabil în ierarhia rugbyului românesc. Totodată, doresc să invite mai mulţi colegi studenţi în tribunele stadionului nostru din Petroşani şi să le oferim spectacole frumoase.
Ştiinţa Petroşani reuşeşte în continuare evoluţii bune cu un loc 4 în sezonul 1983-84, dar şi o mare performanţă în Cupă.
FRANCEZII ÎN „DEALUL INSTITUTULUI”
De fapt, impropriu spus, doar ca oaspeţi, căci meciul amical din acea frumoasă după-amiază de vară din 1984 s-a jucat pe stadionul „Jiul”.
Echipa antrenată de Constantin Băltăreţu, cu Ortelecan, Eugen Ştefan, Neagu, Fălcuşanu, Enciu Stoica, Tufeanu sau Abribula în echipă s-a ţinut bine de echipa franceză R.C. Montchanin, care a învins cu greu, cu 15-13. Oricum, Ştiinţa Petroşani a avut o evoluţie de ţinută, făcând faţă unui adversar extrem de puternic.
UN DERBY
DE ALTĂ DATĂ…
Anii 1983-1984 şi 1984-1985 înseamnă alte sezoane excelente cu locurile 4 respectiv 3! Apoi, un loc 3 în 1987-1988, două trofee de mare importanţă Cupa României în 1991 şi 1993.
Tot în acei ani de mare luptă erau derby-urile cu Minerul Lupeni, şi ea o puternică echipă a Diviziei Naţionale. Jocurile dintre cele două echipe erau extrem de echilibrate, aşa cum a fost cel din 1996, în cadrul Cupei României.
Jocul – care se aştepta un adevărat derby – influenţat de lipsa internaţionalilor şi de arbitraj, nu s-a ridicat la nivelul aşteptat, dar ne-a scos în evidenţă piciorul lui Ivănuş, care a marcat toate punctele gazdelor, şi o echipă Minerul care ştie să se apere (gazdele nereuşind niciun eseu).
Meciul începe cu binecunoscuta tatonare a adversarului, care a durat cam mult, 33 de minute, când minerii, intraţi pentru prima dată în terenul studenţilor, reuşesc înscrierea punctelor lor, încercare prin Lacziko (5p) şi transformare (2p) Tudor. Deci, 0-7. Din acest moment începe jocul arbitrului şi al lui Ivănuş, acesta din urmă având totuşi meritul că şi-a făcut datoria faţă de echipa sa. În minutele 33, 38 şi 44 (arbitrul a uitat că o repriză are 40 de minute), Ivănuş reuşeşte trei l.p., stabilind scorul primei reprize: 9-7.
În repriza a doua continuă în aceeaşi notă. Ivănuş mai înscrie încă 2 l.p., fluierul final al arbitrului găsind scorul de 15-7. De remarcat Ivănuş, care a tranformat 5 din 6 lovituri acordate pentru echipa sa.
Au fost ani cu rezultate bune, cu jucători ca Dragnea, Ivanciuc sau Ioan Raţiu (acesta din urmă la Ştiinţa din 1986) componenţi ai lotului Naţional, dar şi cu antrenorul, Emil Drumea fost jucător al „florilor de colţ”, extrem de preocupat de bunul mers al echipei.
Iată ce spunea antrenorul Emil Drumea la finele campionatului 1995-1996 când Ştiinţa Petroşani s-a clasat pe locul 8:
Cum apreciaţi poziţia ocupată de echipă în clasament?
Locul 8 nu oglindeşte valoarea lotului nostru. Este sub nivelul echipei. Am început această ediţie a campionatului cu o echipă nouă, cu multe valori, dar timpul pentru omogenizarea echipei a fost prea puţin. Fiecare jucător nou a avut alte sarcini tactice. Doar ultimele partide ale returului au demonstrat că suntem pe un drum bun. S-a văzul clar valoarea tehnică a partidelor şi cred că am realizat un spectacol rugbystic de calitate. Sunt convins că vom termina pe un loc bun la sfârşitul campionatului.
Care sunt problemele cu care vă confruntaţi acum, la început de an?
Am participat la un simpozion organizat la Bucureşti de Federaţie. Am audiat teme metodice de pregătire, susţinute de antrenori francezi şi români. Teoretic a fost util. Reîntors însă la club, am aflat că bugetul clubului şi al secţiei noastre este mai mic decât în 1995. De unde vom putea face rost de bani pentru cantonament, pentru echipament şi pentru participare? Puţini sunt sponsorii care ne ajută. Şi când te gandeşti că unii conducători de sectoare şi de exploatări miniere au fost rugbyşti. Echipa de juniori este astăzi aproape destrămată, din cauza lipsei de echipament şi a neparticipării la competiţii.
Câţi jucători localnici aveţi în echipa de juniori?
Puţini, dar sunt: Petru Ivănuş, Gabriel Pancu, Virgil Bolea şi Virgil Ghiura. Toţi sunt jucători formaţi la secţia de rugby a CSŞ Petroşani. Mare păcat că acest club care era singura pepinieră de rugby pentru ambele divizionare A, a desfiinţat secţia din motive financiare. Părerea mea este că în viitorul an şcolar această secţie ar trebui să fie reactivată.
GENU TUTU
