E duminica si ninge frumos, ca intr-un basm de Andersen… Concetatenii mei, cu ochii cârpiti de nesomn (cine-i pune sa se uite la OTV?) umbla buimaci. Unii se duc la biserica (Doamne, vino Doamne, sa vezi ce-a mai ramas din oameni!) altii la cârciuma, iar cei mai multi cauta carne tocata la caserola mai ieftina (de-aia cu zgârciuri si din ce mai cade pe jos la carmangerie). In situatia asta, simt nevoia sa scriu niste fonfleuri (un gen gazetaresc americanesc, in care inventezi, zici ca sunt din realitate). Iata ce ne informeaza agentia “Slatinioara-press”:
- La coada la Loterie se incaseaza fest “taxa de fraier” si se mai vând niste iluzii. Fraierii nu mor. Numai se schimba. O cucuoana infofolita ca-n Siberia completeaza biletul cu numerele 4, 11, 14, 27, 29, 52 si incearca sa ne abureasca pe toti cu partidul de televizor al lui Dan Diaconescu. Ce sa faci? Inteligenta ne scuza, uneori de intelegere. Asta e poporul, cu asta defilam!
- Apropos de “zero TV”. Am butonat si eu un pic si când am vazut adunatura cu fulare violete m-a apucat o sila abisala si-o scârba ancestrala. Asa ca am trecut pe Discovery, la un documentar. Era vorba despre piramide. Era citat un proverb arab, care suna cam asa “Omul se teme de timp, iar timpul se teme de piramide”. Intrucât piramidele sunt un simbol al puterii si al grandomaniei, proverbul asta m-a cam pus pe gânduri. Piramidele astea incarcate de mistere au invins timpul, aceasta notiune abstracta si implacabila. Noi, oamenii, ne temem de timp. Din pacate, rezistam la timp, dar ne omoara timpurile…
- Pe trotuarul din fata postei, o femeie zdupesa aluneca si se vaita ca o doare noada. Se mai intâmpla… Multa lume sta in ghips, de la o neatentie.Ce te faci când stai in ghips (mâini, picioare, degete sau coaste) si ti-ai facut-o cu mâna ta, din proprie initiativa? Este cazul participantilor la un fenomen care se numeste “fotbal de gasca”. Grupuri de 12-18 amici, de toate vârstele si profesiile, se-aduna, cotizeaza si joaca fotbal (cel putin asa zic ei). Cunosc cel putin trei cazuri de fotbaliatori din astia, care-au stat in ghips, fiindca s-au crezut vedete. Unul era sa-si lase copii fara invatator (avea piciorul in ghips). Altul, era sa nu prinda disponibilizarea si pensia, fiindca si-a dizlocat bratul, crezându-se portarul Casillas, de la Barcelona. Cel mai tare e altul, care s-a dus la Revelion (plus nunta, in aceeasi seara) cu degetele in ghips, fiindca i se dusesera peste cap. Ce sa faci? Ce-si face omul cu mâna lui, se numeste ortopedie!
- Fiindca tot se apropie Ziua Unirii, amicul meu Coriolan, fochistul, da cu sapca de pamânt si tipa la ospatar. “Ba, copile, tu stii ce-au cântat aia la Unire? Au cântat
“ Vin la Milcov, cu grabire /sa-l secam dintr-o sorbire” Ia adu-mi tu un det de coniac “Milcov”, sa-l sec dintr-o sorbire si sa-ti arat ca sunt patriot!”
E tare Coriolan!
… Ninge ca-ntr-un basm de Andersen. Incepe o noua saptamâna cu proteste degeaba. Protestam, comentam, injuram si uitam sa vedem in jurul nostru intâmplari simple, de viata. Viata asta, ca alta n-avem…
Mircea BUJORESCU
