Î n fiecare dimineață, pâcla de fum peste Valea Jiului este vizibilă cu ochiul liber. Iar noi vorbim despre huilă, că poluează. Studiile arată că, dacă am folosi cărbunele, ar fi mai puțină poluare. Așa, în lipsa unui sistem centralizat, cartierele mărginașe sunt cele care poluează fantastic. Pentru că oamenii pun pe foc saci cu haine și alte deșeuri la fel de poluante.
Politicile europene s-au schimbat și, deși am crezut ani de zile în părerile ONG-urilor, care spun că mineritul trebuie oprit, este momentul revenirii la cărbune. Și asta e valabil în alte țări ale Euopei, pentru că, la noi, e prea scump să redeschidem perimetre miniere, sau să căutăm noi filoane de cărbune.
„Am avut o discuție, în urmă cu vreo două-trei săptămâni, cu premierul, împreună cu cei de la Complexul Energetic Oltenia, Hidroelectrica, unde s-a vorbit și despre cărbune. Știm cu toții, nu s-au făcut de peste 30 de ani investiții în minele din Valea Jiului. Asta înseamnă milioane și milioane de euro și noi, din ce producem, nu avem posibilitatea să cumpărăm tehnologie nouă, că abia ne descurcăm de la o lună la alta”, a spus Cristian Roșu, administrator special la CEH.
Și, în plus, Valea Jiului, România, a aplecat urechea la ONG-urile care s-au opus continuării producerii energiei din cărbune. Spun ecologiștii, este poluantă această energie. Dar datele din teren contrazic ecologiștii, pentru că, marea
majoritate a populației din cartierele mărginașe se încălzește cu sobe. Și abia aici intervine poluarea, pentru că fiecare pune pe foc saci cu haine vechi, sau cărbune. Și termocentrala nu este lăsată să funcționeze, deși are instalația cea mai modernă pentru
desulfurare.
„Ar trebui, măcar acum, să ne gândim la efectul cumulat, de exemplu, al surselor independente de încălzire și aici putem să luăm în considerare chiar zonele istorice (n.r. coloniile istorice), ale orașelor din Valea Jiului, unde, din păcate, în lipsa unor sisteme alternative de încălzire, se ard tot felul de deșeuri, multe textile. Statisticile noastre vorbesc de zeci, chiar sute de tone de astfel de deșeuri anual, puse pe foc, ceea ce generează sarcini ambientale mult mai mari decât arderea huilei în sisteme performante, așa cum ar fi în isntalația de la Paroșeni”, a declarat prof univ dr Csabi Lorinț, Decanul Facultății de Mine din Petroșani.
Iar în timp ce țările europene revin la cărbuni, în contextul nedorit al războiului din apropiere, noi vorbim de peste 20 de ani de rezerve neexploatate. „Statisticile pe care le-am întocmit în ultimii ani arată că rezervele de huilă ar fi suficiente pentru încă mulți zeci de ani, dar acest aspect depinde foarte mult de ritmul în care se exploatează”, a mai precizat prof univ dr Csabi Lorinț, Decanul Facultății de Mine din Petroșani.
În Valea Jiului nimeni nu a mai investit de peste 3 decenii. Condițiile de zăcământ sunt dificile, deschiderea de noi orizonturi cu huilă este un deziderat greu de atins, pentru că tehnlogia este foarte veche.
Așa că ne temem de termocentrala Paroșeni că ar polua, deși are cea mai performantă tehnlogie de desulfurare și compușii din aer sunt măsurați periodic, în timp ce populația pune foc saci cu huilă, ori cu haine vechi, poluând incontestabil mai mult atmosfera.
Diana Mitrache
