Greva de la Lupeni din 1977 a pus Valea Jiului în prim-planul luptei împotriva comunismului. O spun cei care au studiat mişcarea socială de atunci, în timp ce fost senator Haralambie Vochiţoiu a reuşit, printr-o lege, să certifice acea mişcare drept una anticomunistă.
După 4 decenii de la răscoala minerilor de la Lupeni, iniţiativa legislativă a lui Haralambie Vochiţoiu a reuşit să îi includă pe cei ce au participat în rândul luptătorilor anticomunişti. Acest lucru se întâmpla în noiembrie 2016, iar acum, omul care a iniţiat această lege spune că minerii meritau o astfel de reparaţie morală.
„Acea iniţiativă legislativă a repus, pe harta României şi a Europei, Valea Jiului, în ansamblul său şi Lupeniul, în special. Momentul august 1977 a fost prima mişcare socială, dar cu conotaţii politice, una dintre cele mai importante şi printre primele din blocul comunist. Europa a cam uitat acest lucru şi a uitat pentru că nici noi nu am avut grijă să subliniem această chestiune, iar această lege recunoaşte meritele celor care şi-au riscat viaţa atunci şi au avut curaj să spună lucrurile pe nume”, a spus acum Haralambie Vochiţoiu, fost senator, care a iniţiat această lege.
Începutul lui august, în 1977, a fost un moment de cotitură în istoria României şi Marian Boboc, cel care a dedicat acestei mişcări sociale un volum de carte, ne spune acum că nu ar trebui să uităm nimic din ceea ce oamenii de la Lupeni au reuşit să trezească în toată Europa de Est. „ A fost strigătul de libertate al unor oameni curajoşi, semeni de ai noştri. Erau nişte oameni care, într-un sistem opresiv, aşa cum era Partidul Comunist, au avut curajul să îşi exprime nemulţumirea. În aceste zile de august, fiecare om din Valea Jiului ar trebui să îşi îndrepte un gând spre acei oameni, pe care noi îi numim simplu: mineri”, a spus Marian Boboc, scriitor.
În aceste zile s-au împlinit 43 de ani de la declanşarea grevei minerilor de la mina Lupeni, grevă ce a avut loc între 1-3 august 1977. Au urmat represalii dure. Cel puţin 600 de grevişti au fost interogaţi la sediul Securităţii din Petroşani. Se intentează procese de drept comun, cu acuzaţiile de ultraj contra bunelor moravuri, tulburarea liniştii publice, şi în cazurile mai grave de lovire şi vătămare corporală.
„Represaliile, ca să fiu cinic, mai durează probabil, nu ştiu. Au fost 14 mineri condamnaţi pentru delicte de ordin civil. Cuvântul Grevă, însă, nu apare în niciun document de la CNSAS. 200 de oameni au fost săltaţi, într-o noapte, şi condamnaţi, pe repede înainte, şi ce e interesant, unora li s-a interzis să mai vină în Valea Jiului. Eu am făcut un interviu cu unul dintre cei cre, când ieşit din puşcărie, avea scris pe buletin interdicţia de a mai veni în Valea Jiului. Omul şi-a pierdut familia, devenise un număr în puşcărie şi totul pentru că a avut curajul să se răscoale împotriva sistemului ”, mai povesteşte Marian Boboc.
După evenimentele din august 1977, au fost întocmite 150 de dosare şi, în urma proceselor, au fost internaţi la psihiatrie 50 de protestatari, au fost condamnaţi la închisoare, între 2-5 ani, 15 grevişti. Alţi 300 de grevişti au fost siliţi să părăsească domiciliul şi să se mute într-o localitate desemnată de autorităţi. Şi, tot atunci, au fost concediaţi între 2000-4000 de mineri.
Diana Mitrache
