George Litarczek, cunoscut ca „pãrintele anesteziei din România”, a format generatii de anestezisti-reanimatori care s-au rãspândit în întreaga lume, este cetãtean american, dar preferã sã locuiascã într-un apartament din Petrosani. Nimic n-ar fi ireal, dacã omul nu ar fi primit, alãturi de alti vecini ai sãi, o decizie ce îi taie practic tot elanul.
Din 25 iulie liftul din blocul sãu nu va mai primi avizul ISCIR, iar el si alti 3 oameni tintuiti în scaunul cu rotile vor sta pur si simplu în casã. Profesorul, însã, desi e foarte supãrat, ne-a rãspuns cu tot umorul de care poate da dovadã. „Nu stiu cum sã îi convingem cu frumosul. Dar problema e cã, eu dacã nu mai am lift, nu mai pot ajunge în stradã. Am sã fac o glumã. M-am uitat pe internet si am gãsit o glumã, ce se cheamã troliu. O macara, care are un brat, actionat cu un motor, iar bratul lui îl scot de pe balcon, ca sã nu modific structura blocului si fac o platformã cu balustradã si mã las cu macaraua jos”, a spus prof. George Litaczek, pãrintele anesteziei din România, locatar într-un bloc turn, la etajul VII, iar liftul mai are de functionat o lunã.
O spune în glumã, dar e cât se poate de îndurerat cã nu va mai putea iesi, de luna viitoare, din casã si, exact ca si el, sunt alti 3 vecini. Pe doamna Rozalia am gãsit-o în casã, în scaunul cu rotile si ne-a mãrturisit cã e îngrozitã sã stea de acum în casã, toatã vara. „Îmi este foarte greu. Nu merg singurã. Nu stiu ce fac, pur si simplu nu mai stiu”, a spus îngrozitã Rozalia Sîrbu, locatarã a blocului 105.
La etajul VIII locuieste Andras Solosi, care crede cã iar va lua un apartament cu chirie, abandonându-l pe al sãu. „În iulie vine ISCIR-ul si noi trebuie sã facem partea mecanicã. De abia suntem 10 – 11 persoane care am dat banii, din 66. Liftul, dacã se va opri, vã dati seama cã noi, de la etajul VIII, cu handicap, nu mai putem iesi afarã. Doi ani la rând am mai dat bani, dar vecinii m-au fãcut sã stau cu chirie din primãvarã, pânã toamna. Cu chirie am stat si am apartamentul si nu pot face nimic”, a spus îndurerat omul tintuit într-un scaun cu rotile.
Totul se întâmplã din vina unor locatari, care stau mai jos, sunt tineri si nu le pasã de cei din aceste scaune cu care încearcã sã se deplaseze. Domnul Litarczek spune, însã, cã e chiar dispus sã dea el banii pentru o parte dintre vecinii fãrã posibilitãti, doar sã nu stea în casã. „Eu sunt dispus sã plãtesc partea la încã 3 oameni, care sunt mai nevoiasi. Dar cei care nu vor sã plãteascã nu sunt dintre cei ce au pensie de 700 – 800 de lei. Sunt exact cei care au câte douã salarii în familie”, recunoaste cu amar profesorul George Litarczek.
Acesti oameni locuiesc în centrul municipiului Petrosani, în blocul cu nr 105, de pe Strada 1 Decembrie 1918, însã, nici administratorul nu reuseste sã facã nimic.
„Ar fi vorba despre 580 de lei de familie. Nu este o sumã foarte mare, având în vedere cã avem foarte multi pensionari, cu pensii sub 700 de lei si au achitat suma integralã. Cei cu salarii, de ce nu plãtesc? Evitã discutiile. Ori, toatã lucrarea costã 16.960 de lei. La aceasta se mai adaugã cam 900 de lei taxele ISCIR, deci, în total, ar fi 18.000 de lei, pentru 66 de apartamente ”, sustine Dãnut Iovan, administratorul blocului nr 105, strada 1 Decembrie din Petrosani. Lucrarea trebuie fãcutã pânã în 24 iulie 2017, pentru cã, dupã aceastã datã, specialistii ISCIR spun cã nu vor mai autoriza functionarea acestui lift vechi. Ce pot face oamenii? E greu de spus. Specialistii spun cã totul s-ar rezolva abia în instantã. „În aceste situatii, obligatia participãrii la contributiile comune, pentru proprietarii apartamentelor dintr-un imobil cu mai multe locuinte, este si ea comunã. Solutia ar fi ca, ceilalti proprietari sã achite în întregime costurile investitiei, iar ulterior, sã se îndrepte cu o actiune în instantã, împotriva celor care nu au dorit sã participe cu o contributie proprie la aceste cheltuieli, fãcând dovada realizãrii investitiei si achitãrii în întregime a costurilor. Urmeazã o procedurã apoi, extrem de complicatã, executarea silitã. Sigur cã. În cele din urmã, dacã persoanele ce nu au dorit sã contribuie sunt solvabile, sumele de bani se pot recupera în baza hotãrârilor judecãtoresti definitive”, a precizat Claudiu Cornea, avocat.
Procesul în care sã-si târascã colocatarii este mai mult decât lung, iar termenul final, la care liftul nu va mai functiona este peste o lunã. Toti acesti oameni vor sta în casã, pentru cã vecinii lor, tineri si fãrã probleme locomotorii, nu vor sã înteleagã nimic din traiul la bloc.
Diana Mitrache
