Marea Unire – un deziderat plãtit cu multe jertfe
Pentru toti românii, anul 2018 este Anul Centenarului Marii Uniri. Este anul în care avem si datoria, dar si sansa de a sãrbãtori împlinirea celui mai înalt deziderat al înaintasilor nostri: unirea tuturor teritoriilor locuite de români într-un stat unitar, modern si independent.
Este binecunoscut faptul cã acest miracol al Marii Uniri de la 1918 a fost posibil doar în conditiile în care România a intrat în primul rãzboi mondial alãturi de Antantã si cu pretul jertfei de sânge a peste 220.000 de eroi.
La fel de binecunoscut este faptul cã Valea Jiului a fost una dintre cele mai fierbinti zone ale primului rãzboi mondial, aici desfãsurându-se unele dintre cele mai încrâncenate lupte ale campaniei din anul 1916 pentru eliberarea Ardealului. Numai în zona Straja – Pasul Vâlcan, în perioada august – octombrie 1916 au cãzut la datorie peste 1500 de eroi.
Un tânãr ofiter la frontiera din Pasul Vâlcan
Unul dintre acestia a fost locotenentul Emil I. Popovici, comandantul Companiei a 11-a, Batalionul III, din Regimentul Gorj nr. 18 Dorobanti (devenit Infanterie, dupã rãzboi). Dupã cum rezultã din Registrul Ofiterilor Activi aflat în Arhivele Militare Pitesti (Fond Arhivistic nr. 3042, DCI, nr. inv. S80 / 08.04.1977, vol. 5, pag. 405), lt. Emil I. Popovici, fiul lui Ion si al Anicãi, s-a nãscut la 3 septembrie 1890 în comuna Pãncesti, din actualul judet Bacãu.
La 2 decembrie 1911 este elev al Scolii Militare de Infanterie, iar la 23 iunie 1913 devine absolvent al acestei scoli, i se acordã gradul de sublocotenent si este repartizat la Regimentul Gorj nr. 18 cu care participã la Campania anului 1913, respectiv la cel de-al doilea rãzboi balcanic. Începând cu 29 august 1915, face parte din trupele de acoperire a frontierei româno – austro-ungare din Valea Jiului. La 1 iulie 1916 este ”înãltat” la gradul de locotenent, iar momentul intrãrii României în rãzboi (15 august 1916) îl gãseste în zona Defileului Jiului, în functia de comandant al Companiei a 11-a, Batalionul III, din Regimentul Gorj nr. 18.
Viata – un pret prea mic pentru libertatea patriei
Locotenentul Emil I. Popovici participã cu dãruire si devotament la luptele pentru eliberarea Vãii Jiului ajungând cu compania pe care o conducea pânã în zona Crivadia unde, la 26 august 1916, este rãnit în luptele de pe Dealul Bran si evacuat de pe câmpul de luptã. În zilele urmãtoare, urmare presiunii exercitate de un inamic mult mai numeros si mult mai bine înzestrat din punct de vedere tehnico-militar, trupele Diviziei a 11-a Infanterie se retrag pe linia vechii frontiere dintre România si Austro-Ungaria, mai precis pe aliniamentul situat pe înãltimile: Vf. Parângul Mare – Vf. Cândetul – Vf. Pasul Vâlcan – Vf. Straja – Vf. Oslea. Întelegând dificultãtile pe care le întâmpinau trupele române, locotenentul Emil I. Popovici, desi incomplet refãcut medical, solicitã revenirea pe front pentru a-i ajuta pe camarazii sãi de arme sã opreascã contraofensiva inamicului.
Atât din Registrul Ofiterilor Activi amintit mai sus, cât si din Registrul Istoric si Jurnalul de Operatii al Regimentului Gorj nr. 18, aflãm cã eroul Emil I. Popovici a cãzut la datorie la 9 septembrie 1916 în luptele crâncene de la Pasul Vâlcan, mai precis ”fiind încetat din viatã în câmpul de luptã de la Buliga, ucis prin armã de foc”.
Eroii nu mor niciodatã
În timpul studiului luptelor din Valea Jiului, atentia mi-a fost atrasã de modul în care eroismul tânãrului locotenent a fost elogiat de cãtre colonelul Ion Anastasiu, comandantul Brigãzii 22 Infanterie, iar în acele lupte, si comandantul Detasamentului Centrul Jiu.
În Registrul Istoric si Jurnalul de Operatii al Regimentului Gorj nr. 18 se consemneazã cã ”În memoria Locot. Popovici Emil, Comand. Comp. 11-a din Regimentul Gorj nr. 18, se dã urmãtorul ordin de zi:”
Ordin de zi Nr. 63 din 12 septembrie 1916:
„PENTRU CA PE VESNICIE SÃ FIE PILDÃ REGIMENTULUI GORJ NR. 18, BRAVURA LOCOTENETULUI POPOVICI EMIL, COMANDANTUL COMPANIEI 11-a, ORDON: CA ÎNCEPÂND DE AZI, COMP. 11-a SÃ POARTE NUMELE DE LOCOTENENT POPOVICI CEL BRAV”.
Comand. Detasam. Centrul Jiu
Colonel / ss / Anastasiu
Acest Ordin de zi reprezintã o mãrturie extrem de concludentã atât în ceea ce priveste dramatismul cu care s-au apãrat trupele române în luptele de la Pasul Vâlcan, cât si în ceea ce priveste curajul si dispretul în fata mortii dovedite de eroul Emil I. Popovici ca apãrãtor al patriei sale.
Dreptul eroilor la recunostintã vesnicã este o datorie pentru noi
Întrucât, dupã studierea registrelor istorice ale regimentelor care au luptat în Valea Jiului si dupã consultarea unor specialisti nu am aflat despre un caz similar, este foarte probabil ca actul colonelului Ion Anastasiu sã fie unic în istoria armatei române din primul rãzboi mondial, ceea ce face si mai pretios sacrificiul eroului locotenent Emil I. Popovici.
Având în vedere cele prezentate mai sus, la propunerea subsemnatului, Consiliul Local al Municipiului Vulcan a aprobat acordarea post – mortem a titlului de ”Cetãtean de Onoare al Municipiului Vulcan” locotenentului Emil I. Popovici.
Consider cã cinstind astfel memoria eroului locotenent Emil I. Popovici aducem acelasi omagiu, aceeasi recunostintã tuturor eroilor neamului care s-au sacrificat pe altarul sfânt al patriei pentru reîntregirea neamului. Totodatã, prin aprobarea acestei propuneri, ne-am îndeplini o datorie sfântã fatã de cei care au clãdit prin jertfa lor edificiul României moderne, libere si reîntregite.
Ioan Dorel Schiopu
