Omul de afaceri Emil Parau, din Lupeni, a cumparat satul parintesc, satul pustiu, care mai gazduia un singur locuitor pastrator al obieceiurilor dacice. Totul a inceput cu supriza facuta tatalui sau, la apus de viata – reconstruirea casei copilariei sale… 

Un coleg de breasla din Valea Jiului a descoperit si redat in paginile ziarelor povestea lui Aron Truta, un batran de 76 de ani, care este unicul locuitor al unui sat de munte din judetul nostru. Satul Rosia este chiar la granita cu judetul Alba, in muntii Metaliferi.

Rosia este si satul natal al omului de afaceri din Lupeni, Emil Parau, omul care a sfintit locurile pe unde a trecut, marcand si ridicand fiecare comunitate cu freamatul sau pentru ”a face”. Si a facut punand in valoare locuri in care  s-a scris istorie, locuri in care altii nu vedeau nici o oportunitate, fie ea si una emotionala. Batranul Aron Truta are acum cu cine vorbi pe prispa casei sale. Il simte de departe pe Emil Parau, omul care a infaptuit ”o minune” – spune batranul Truta.

 Surpriza de la apusul vietii

Emil Parau a cumparat, pentru a-l salva de la pieire, tot satul sau natal, locul copilariei sale, acolo unde parintii si strabunii sai au muncit intr-o comuniune perfecta cu natura, asa cum a dat Dumnezeu omului toate cele trebuincioase si mai mult de atat. Ideea i-a venit atunci cand tatal sau, bolnav, a vorbit despre sat, despre viata si munca sa care era in deal, la Rosia, si de care s-a ales praful o data cu venirea la oras pentru a se face miner. Fara sa spuna, Emil Parau a refacut casa parinteasca pe care a gasit-o napadita de buruieni, cu geamuri sparte, cu apa care patrundea prin acoperis… Si-a adus tatal, dar si pe multi fosti sateni sau urmasi ai acestora, cu dragostea pentru cei care au facut parte din copilaria sa, din viata de om liber si stapan pe acele locuri. I-a adus pe cheltuiala sa si si-a dus tatal slabit in satul radacinilor care emana o energie binefacatoare. Emotia tatalui, bucuria de a-l fi facut fericit la apusul vietii, a fost pornirea spre mai departe.

Satul lui Emil Parau a fost parasit rand pe rand de localnici inca de dupa primul razboi mondial cand a inceput marea industrializare si nu s-au mai intors…

50 de gospodarii si vreo 300 de hectare

Dupa isprava cu refacerea gospodariei parintesti au venit rand pe rand urmasii acelor locuri si i-au cerut sa le cumpere gospodariile. Fara sa stie ce va face cu ele, Emil Parau a ajuns sa cumpere intreg satul, vreo 50 de gospodarii, cu pamanturi uriase, vreo 300 de hectare. Un efort financiar urias. Initial, familia nu a stiut de pornirea launtrica de a salva satul de la pieire, pentru ca oricum de pe harta a disparut… A muncit din greu curatand locurile de balarii, fiecare gradina aratand de parca zona este locuita. Doreste sa reconstruisca si casele, asa cum au fost ele. Si cum nu avea ce sa faca cu atata pamant, pe plaiuri de poveste, neatins de relele asa-zisei civilizatii, a cumparat oi, a angajat ciobani, iar fii sai spun ca nu ar mai pleca de aici. Muncesc cot la cot cu ciobanii, mananca si dorm sub cerul liber, se simt ca apartinand acestor locuri in care batranul Aron Truta inca mai foloseste unelte agricole de pe vremea dacilor, asa cum declara chiar el.

Dacii sunt prezenti…

Si totusi ce va face Emil Parau cu acest sat? Intr-un amplu reportaj din revista Formula As, de Bogdan Lupescu, Parau spune ca viseaza sa aduca oameni care sa cunosca viata pura, asa cum este locul. La acel gen de turisti care doresc sa se intoarca in timp cu o mie de ani, sa traiasca pentru o vreme in armonia aceea perfecta cu natura muntilor lui, sa invete sa produca cele necesare, sa se destinda la claca, la masuratul oilor, vor putea invata sa coseasca si multe altele.

I-ar placea sa vada satul plin, cu oameni imbracati in straie taranesti, oameni straini care apoi vor povesti minunatiile unui sat, din muntii Apuseni, intepenit in istorie.

Pe langa legatura stransa, de suflet, a lui Emil Parau de acest sat, prin care vrea sa nu li se stearga numele stramosilor sai si pentru care a ridicat o cruce pe care a scris tot neamul sau, acesta vorbeste despre energia acestor locuri dacice, cu care se incarca si pe care o resimte si strainul care vine pe aici.

Ca o dovada a dacilor ”prezenti” este batranul Aron Truta cel care isi cultiva pamantul cu unelte ca acum mii de ani, cu plug de lemn, scule considerate rudimentare, foale de fierarie, si care isi face paine in cuptorul construit intr-un fel anume, are stupi, zeci de ierburi de leac, oi si vaci… E Raiul de pamant acest sat al carui stapan este Emil Parau.

  Ileana Firtulescu