Destui români plecati peste hotare preferã sã vinã în tarã cu întrega familie, decât sã-si petreacã zilele libere sau concediul în alte locatii pentru care ofertele sunt foarte atractive, adicã mult mai ieftine decât venirea în tarã. Motivul este libertatea de a distra neaos, româneste, între blocuri cu grãtare si muzicã datã la maxim si unde copiii tipã si aleargã, se înghesuie pe la colturi întunecate. În alte pãrti ale lumii, astfel de comportament ar fi sanctionat de oamenii legii.
Mai multi cetãteni ai Petrilei si Vulcanului ne-au sesizat faptul cã nu se pot odihni din cauza chefurilor de noapte puse la cale de vecinii veniti din strãinãtate, în concedii, cu tot cu sotie si copii, care încing grãtarele în apropierea blocurilor, care pun muzica la maxim fiind nevoiti sã suporte de la manele la piesele BUG Mafia necenzurate. Respectivii ne-au relatat cã au stat de vorbã, omeneste, cu petrecãretii veniti sã se recreeze, dar au fost în zadar lansate cererile de a nu mai face gãlãgie pânã la orele 2,00-3,00 noaptea. Invariabil, li s-a spus cã d-aia au venit acasã, sã se simtã bine pentru cã în strãinãtate nu li se permite sã punã de un chef, ca la mama acasã, pentru cã ar fi amendati si chiar arestati, iar ei au venit sã-si încarce bateriile, sã se relaxeze dupã un an de muncã.
”Abia astept sã plece si sã vinã când îi chem eu! Nu mai pot, eu dimineata trebuie sã merg la sut si ei chefuiesc pânã pe la 3,00, cã ziua nu pot cã e prea cald si ei dorm pânã la prânz. Am coborât la 1,00 noaptea sã le spun sã dea mai încet muzica si sã nu mai chiuie si s-au certat cu mine, si cum erau bãuti, artãgosi, m-am lãsat pãgubas, cã mai sãreau si la bãtaie. Am crezut cã pleacã dracu pe la mare, pe la munte, dar cred cã nu au bani, cã i-am auzit plângându-se cã au cheltuit mult cu venirea acasã, cã ce dracu fac, cã nu se mai câstigã bine în Italia”- a declarat Ioan M., care locuieste ”la blocurile de lângã strada Minei”, din Petrila.
”Ei spun cã e greu si cã li-i dor de casã, de România, da eu cred cã li-i dor de tâgãnia si smecheriile de acasã, cu care au fost crescuti. Sau asa le place, cu berea în nas toatã ziua, cu seminte, mici si grãtare în fiecare zi, glume fãrã perdea de care râd tot ei, cu copiii ãstia care alergã si zbiarã de te scot din sãrite, pânã cãtre dimineatã. Eu cred cã copiii ãstia mai mari fac si sex, uitati, pe pãturile alea de lângã gardul meu, cã prea se aud icnete si ãia mari, i-am auzit spunând la o fatã: no, tu, ti-o picat bine?, si râdeau ca prostii. Îti stã mintea în loc de ce-s în stare. Am anuntat politia, dar degeaba si nu poti sã te pui cu ei. Familiile astea douã sunt plecate în Germania de vreo patru ani si ai crede cã s-au mai civilizat, dar parcã-s nebuni când vin acasã, vara. Mi-au povestit cã e scump sã vinã acasã, da’ dacã se duc în altã parte, unde-i chiar mai ieftin, nu se pot destrãbãla asa, nu se simt bine ca acasã si d-aia vin, cã aici le merge. Abia apuc sã plece, cã ne-au spurcat de tot si nu avem o noapte linistitã. Eu cred cã nu au învãtat nimic de pe unde au fost. Ghiolbanul e tot ghiolban” – Magdalena Elena C., din Vulcan, operator la o firmã privatã din localitate.
Am constatat si noi, cel putin douã asemenea situatii la blocurile de pe malul Jiului de Est, din Petrila. Dar am mai constatat si oameni veniti acasã pentru a-si renova apartamentele, casele, pentru
a-si face provizii de iarnã – zacuscã, murãturi etc. I-am vãzut în Parâng si Retezat, în Straja si Cheile Butii, la strandul Keops si la cel din Lupeni… Sunt cei care cautã altceva atunci când vin acasã, cei care se conecteazã pentru scurt timp la tarã, la locul în care s-au nãscut, crescut si trãit o parte din viatã, pentru ca apoi sã o ia de la capãt prin tãrile în care s-au stabilit vremelnic.
Ileana Firtulescu
