[ După 13 ani, expoziție cu obiecte din abatajul morții, de la Mina Petrila ]

S unt 13 ani de când 13 mineri și salvatori au murit arși în două explozii consecutive, în mina Petrila, în 15 noiembrie. Mina nu mai există, dar în muzeul de acolo au ajuns bucăți din abatajul care le-a răpit viața. Cei de acolo au vernisat, în ziua comemorării, această expoziție. A fost ziua în care, acum 13 ani, Valea Jiului era îndoliată.

Patru dintre angajații de atunci ai minei și-au pierdut viața încercând să-și salveze colegii. Este vorba despre Nicolae Puian (36 de ani), Daniel Frăţilă (38 de ani), Elekes Attila (35 de ani) şi Trandafir Vişan (40 de ani). Celelalte victime ale tragicului accident sunt:  Brad Iosif, inginer-şef producţie (44 ani), ing Holingher Doru, şef Sector I (39 ani), Stoian Vasile, miner, Sector I (38 ani),  Măţan Adrian, ajutor miner front, Sector I (27 ani), Mateş Dan, sondor, Sector VI (35 ani), Moş Silviu, miner-şef schimb, sector I (36 ani), Şipoş Cristian, miner, Sector I (34 ani), Alecsa Marcel Alin, sondor, Sector VI (36 ani), Frăţilă Daniel, miner-şef de schimb, Sector VI (38 ani).

Bucăți din abataj sunt acum acolo expuse, iar printre obiecte găsim inclusiv aparatele de gaz, topite, alături de țevile din fier, de suflul și flacăra exploziei.
Cătălin Cenușă ni le-a prezentat, el fiind cel care acum 13 ani nu a fost pe acel schimb, pentru că avea arsuri din același abataj, dobândite înainte cu doar o zi.
„Au trecut 13 ani și, locul în care ne aflăm acum l-am gândit tot în memoria celor care au decedat atunci. O parte dintre echipamentele lor sunt aici. Le-au scos salvatorii, după ce s-a redeschis locul de muncă în care a avut loc explozia și, ulterior, de acolo s-a exploatat cărbunele. Ceea ce se vede e4ste parte dintr-un ventilator, elementele de susținere din subteran, topite total, în urma temperaturilor dezvoltate în explozie”, ne-a spus Cătălin Cenușă, costodele Muzeului Salvatorului Minier.
Ziua comemorării nu este ușoară pentru nimeni. E ziua în care s-a decis, practic, închiderea Minei Petrila, iar Cătălin Cenușă era atunci și el angajat al minei, membru în echipa ce a fost spulberată în prima explozie.
„Îi cunoșteam pe toți cei care au murit atunci. Am lucrat împreună, dar norocul meu a fost acesta”, a mai spus Cenușă, șef de brigadă, în acele zile. La mină au ajuns și cei de la Consiliul Județean Hunedoara, dar și autoritățile locale, ca să depună o coroană de flori în amintirea celor ce și-au pierdut viața atunci.
Diana Mitrache