Aproape 600 de cadre didactice din judetul Hunedoara au parasit sistemul de invatamant in ultimii cinci ani. Motivele sunt legate, in general, de salariile mici si de taierile guvernantilor.
Sunt dascali care au preferat sa plece in alte tari, pentru alte slujbe, mult mai bine platite si unde, spun ei, au fost mai respectati, chiar daca munca lor nu a fost de a-i invata carte pe altii.
”Am ales sa plec din invatamant pentru ca nu te poti descurca cu 600 de lei pe luna. E bataie de joc pentru cat inveti, mai faci si naveta si stateam la mama, care trebuia sa imi cumpere haine, mancare si alte lucruri de care aveam nevoie. Este umilitor sa fii profesor in Romania. In primul rand, nu esti respectat de stat. Iar daca statul nu te respecta, cum vrei sa te respecte copiii care vin la scoala mult mai bine imbracati decat tine”, spune Roxana Iancu, fosta profesoara de franceza.
In prezent, ea lucreaza in Dubai si are un salariu care i-a permis sa isi ia in Vulcan o casa ”pentru zile negre”, dar care ii asigura si o viata indestulata dincolo. ”Lucrez in turism acolo, la un hotel. Sunt receptionera, datorita pregatirii mele si faptului ca stiu engleza, franceza si germana, exact limbile de care ai nevoie. Plus romana, desigur. Este interesant si castig chiar si 3.000 de euro pe luna, mai iau si prime si asa pot ajunge sa iau si 4.000 de euro. Totul, intr-o singura luna. Sunt bani multi. De cand sunt in Dubai, de trei ani, am castigat cat as fi castigat in Romania in zece ani. Ma bucur ca nu sufar de nostalgia unor colegi, de a ramane in tara, de a-i invata pe altii. Ce imi ofera mie Romania? Ani multi de scoala, iar dupa ce iesi de pe bancile scolii, te scuipa societatea intre ochi”, spune, suparata, femeia.
Tot acolo si-a gasit si jumatatea si s-a casatorit. Robert este si el roman, din Arad si este manager in firma unde lucreaza ea. ”Ne-am vazut si ne-am placut, a fost o experienta interesanta sa descopar un roman aici, de care sa ma indragostesc. Impreuna stiu ca vom avea un viitor minunat, departe de Romania. Acum lucram sa mai strangem bani, pentru a ne permite sa ne luam si familia aici. E mult mai bine aici, daca muncesti. Esti respectat”, spune Roxana.
O intreb daca i-a placut sa fie dascal. Imi raspunde zambind: ”Sincer? Niciodata. Mama si-a dorit asta si eu am ascultat-o, i-am urmat sfatul, dar nu mi-a placut. 
Si stii de ce? Din cauza lipsei de respect a elevilor, a parintilor. Este frustrant ca tu, care ar trebui sa ii inveti pe copii niste notiuni, sa le acoperi niste lacune, sa mananci poate paine cu zahar acasa, iar ei sa iti fluture pe sub nas ultimul model de masina cumparat de taticul sau ultimul tip de telefon mobil. Am avut colege pe care le-am suprins plangand din cauza unor astfel de situatii jenante. Dar ele nu au avut curajul si norocul meu: erau deja casatorite si aveau si doi, trei copii, pe care nu ii puteau lasa acasa”.
Cat despre sentimentul patriotic pe care multi romani se lauda ca il au, Roxana zambeste si acum: ”Patriotism? Ce mi-a oferit mie Romania ca sa ii fiu recunoscatoare?! O viata infima, intr-un cartier muncitoresc, alaturi de o familie care nu-si permitea sa-si cumpere medicamente atunci cand era bolnava? O slujba unde primesti cateva sute de lei si esti calcat in picioare de toti, incepand de la guvernanti, pana la conducerea scolii, unde directorii se cred mici regi pe mosie? Crede-ma ca sunt dezgustata si mahnita in acelasi timp si nu inteleg de ce foarte multi tineri capabili aleg sa ramana aici, sa se chinuie, cand valoarea lor ar putea fi apreciata in alta parte. Nu, nu sunt patrioata si nici nu voi fi vreodata. Frustrarile adunate impotriva acestui stat sunt prea multe ca sa-mi treaca vreodata”.
Anamaria NEDELCOFF
