Asistentii maternali sunt pusi in situatia extrem de grea de a alege intre supravituire si ranirea unui suflet de copil. Consiliul Judetean Hunedoara este ingrijorat de injumatatirea personalului din cauze financiare.
Consiliul Judetean Hunedoara, care are in subordonare Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (DGASPC) Hunedoara, este igrijorat de injumatatirea asistentilor maternali care au parasit sistemul o data cu taierea drastica a salariilor, a plafonului sumelor alocate pentru intretinerea copiilor aflati in plasament din motivul asa-zisei austeritati, care arunca multi copii in strada.
”Scaderea salariilor asistentilor maternali, care a ajuns sa fie putin peste 5 milioane lei vechi, a condus la situatia in care foarte multi dintre acestia sa-si dea demisia, unii au plecat in strainatate, altii gasindu-si alte locuri de munca. In ce privesc locuintele sociale pentru copiii aflati in plasament este nevoie sa plece sapte persoane ca sa angajam unul, lucru ce a facut sa ramanem fara personal” – a declarat vicepresedintele CJH, Tiberiu Balint.
De ce au ramas, in aceste conditii vitrege, alti asistenti maternali in sistem, ne spune familia Anisoara si Iulian Iordache, oameni care au crescut generatii de copii, doi dintre acestia fiind chiar adoptati de cei doi soti si care sunt mandria si ratiunea lor de a fi. In prezent, Anisoara Iordache are trei copii in plasament.
”Sigur ca daca o iau strict dupa castig, nu este avantajos. Dar cand cresc un copil de la trei ani si acum are noua ani, ce-i spun? Vezi, mama, ca eu trebuie sa te las balta pentru ca trebuie sa ma duc unde se castiga bani. Sau la cel care acum are cea mai mare nevoie de mine si este in clasa a X-a, cum sa-i spun asa ceva. Eu ca asistent maternal i-am luat sufletul in palma de cand era mic, i l-am modelat, iar cand ajung la jumatatea drumului sa-l parasesc numai din ratiuni financiare? Nu se poate asa ceva! In cazul nostru, al asistentilor maternali, implicatiile muncii sunt mult mai complexe, iar responsabilitatea morala, datoria de suflet este deasupra celei financiare. Nu spun ca nu conteaza! Conteaza foarte mult, dar ne zbatem, incercam sa ne descurcam in aceste perioade grele. Consiliul Judetean a mai crescut putin plafonul pentru hrana si incet, incet ne vom descurca. Eu am facut un curs de lucrator social, recunoscut in Europa si puteam sa plec imediat in Austria, oferta fiind buna la experienta acumulata, dar nu pot sa plec. Voi putea, cred, s-o fac doar cand acesti copii vor ajunge sa se realizeze ca oameni si profesional. Un lucru extraordinar este ca Guvernul a redeschis scolile profesionale. Cand ii voi vedea la locul lor de munca, adica atunci cand isi iau zborul in sigurata, dupa ce i-am invatat sa zboare, atunci da, as putea pleca si eu.
Va dau exemplu doar un fapt care este imbucurator pentru copil, dar care pentru mine doare. Fetita care am crescut-o sapte ani, se afla acum la mamica ei, in Hunedoara. Deci, daca in aceste conditii de bucurie a intregirii familiei am resimtit acut despartirea, clar nu as putea sa-i parasesc doar pentru bani, pana nu imi duc munca si investitia sufleteasca pana la capat” – a declarat Anisoara Iordache, asistent maternal, Petrosani.
Doar ca sunt asistenti maternali care au propriile probleme, unii cazuri de boala grea in familii, pe altii i-au prins criza inglodati in datorii pentru ca si-au planificat veniturile promise la angajare si taiate gradual etc. In aceste situatii, ce sa alegi? Grea, foarte grea alegere, care poate lasa rani pe suflet pentru videcarea carora nu ajunge o viata.
Ileana Firtulescu
