Minerii, îmbrãcati în militari, au dat salopetele si au schimbat rolurile. O spune procurorul Dan Voinea, cel care a instrumentat, filã cu filã, Dosarul Mineriadelor.
A stat de vorbã cu oamenii de aici, a încercat sã vorbeascã si cu fostul presedinte Ion Iliescu, dar fãrã rezultat, însã, concluzia domniei sale, ca expert, este cã totul a fost diversiune, multã  diversiune „Li s-au luat costumele de mâner, lãmpasele si pe ei i-a îmbrãcat în haine militare si i-a  bãgat în drepturi. Întâmplãtor am dat de ei”., a spus Procurorul Dan Voinea, anchetatorul Dosarului Mineriadelor.
Anchetatorul mineriadelor ne spune ce a fost atunci la Bucuresti
„S-a fãcut diversiune, cã s-au îmbrãcat unii în hainele minerilor si au fãcut ce ati vãzut. Nu au fost minerii cei care au exercitat acele acte de  violentã si distrugeri”.
A venit de nenumãrate ori la Petrosani, în Valea Jiului si pentru cã era necesar trocul cu obiectele luate de mineri de la Bucuresti, dar si cã sã stea de vorbã cu cei de aici. Ne-a spus si nouã lucruri despre care încã nu s-a suflat o vorbã, în exclusivitate. Si asta, despre evenimentele ce au fãcut înconjurul lumii prin anii 90, aruncând România la  periferia civilizatiei, iar Valea Jiului într-o umbrã din care nu a mai iesit nicicând, pentru cã minerii au fost considerati cei cu bâtele si actele de cruzime. „Am petrecut luni bune în Valea Jiului si am audiat sute de mineri pentru acest dosar de mineriadã. Este un asa-zis dosar de mineriadã, pentru cã practic, acest dosar nu exista pânã în 2005. Erau, însã, foarte multe plângeri ale pãrtilor vãtãmate, care stãteau pe la circile de politie din Bucuresti,  nelucrate. Cu ajutorul unui procuror sef, de la Sectia de Urmãriri Penale din capitalã, am reusit sã  identificãm toate aceste cauze. Au fost peste 700 de plângeri pe care le-am conexat si am fãcut acest dosar al mineriadei. Pentru asta am venit în Valea Jiului, unde am avut un sprijin consistent de la toatã lumea. Mi-au asigurat transportul la fiecare gurã de minã, unde am stat de vorbã cu minerii, care au avut o singurã  dorintã: sã nu îi chem la Parchet”, ne explicã Procurorul Dan Voinea, anchetatorul Dosarului Mineriadelor.
Erau 15 sindicate, rememoreazã procurorul Voinea evenimentele de atunci, iar toate erau sub conducerea lui Miron Cozma, omul care a colaborat mereu cu  generalul Voinea, pentru aflarea adevãrului. „Cozma a convocat reprezentantii tuturor sindicatelor. Dupã ce au fost prezenti peste 100 de membri ai acestor sindicate, m-au chemat sã îmi motivez eu ancheta. Acestea sunt lucruri pe care nu le gãsesti în  procedura penalã, dar am acceptat si, în fata lor, am sustinut cã am competenta sã cercetez aceste evenimente din douã motive:  pe de o parte cã victimele sunt ale aparatului de represiune militar, de atunci, iar pe de altã parte, erau si foarte multi mineri, de la mineriada din septembrie 1991, cea de a doua. Am avut peste 50 de mineri rãniti prin împuscare în Bucuresti, care au fost adusi la Spitalul din Petrosani, de cãtre Miron Cozma”, mai spune generalul Dan Voinea.
Acest om a venit cu strângere de inimã aici, nestiind exact ce îl asteaptã, dar, pe mãsurã ce a audiat oamenii, a realizat cã lucrurile sunt altfel. „Era obligatia mea sã cercetez cine era vinovat si pentru împuscarea lor”, a spus Dan Voinea.
„Nu au fost minerii cei care au exercitat acele acte de violentã si distrugere pe care le-a prezentat media”
„Erau foarte multe obiecte pe care minerii le-au luat cã pradã de la Bucuresti: cãsti, scuturi, iar când au coborât la Petrosani, fiecare avea câte un scut, o cascã de jandarm, care erau  pe inventarul Jandarmeriei Române. Era pagubã la ei. Si i-am explicat lui Miron Cozma cã este bine sã le strângem toate acestea, pentru cã erau pe inventar. La asta, Cozma a zis cã nu are nimic împotrivã, cã nu vrea sã facã puscãrie minerii pentru ele, dar, sã ne dea si ei lãmpasele. Lãmpasele erau obiecte de inventar aici, la minã. Erau peste 1.000 de lãmpase lipsã. Si atunci eu m-am ocupat de acest schimb, ca sã nu fie prejudiciu de nicio parte. Asta, mai ales cã atunci se fãcuse si  o companie de mineri, care era de rezervã la Bucuresti. În Armata I am gãsit tabelul cu cei 1000 de mineri care fuseserã cazati la Armata I, li s-au luat hainele de mineri, lãmpasele si pe ei i-au îmbrãcat  în haine militare si i-au bãgat în drepturi. Întâmplãtor am dat de ei si erau si uniformele de armatã care trebuiau  restituite. S-a fãcut  diversiune, cã s-au îmbrãcat unii în hainele minerilor si au fãcut ce stim cã au fãcut. Nu au fost minerii cei care au exercitat acele acte de violentã si  distrugere pe care le-a prezentat media”, a  explicat clar generalul Dan Voinea, la Petrosani.
Procurorul spune cã a terminat acest dosar, care încã nu a fost fãcut public si sustine cã acum lumea ar trebui sã stie adevãrul.
Existã un jurnal de luptã.  Iliescu a coordonat totul
Dosarul este finalizat si sunt stabiliti, pentru fiecare parte vãtãmatã, prejudiciul, dar si cine este vinovat de el.
„Am gãsit un jurnal istoric, de luptã, al unitãtii militare care a fost folositã atunci la Mineriadã. E un jurnal tinut de generalul Schiopu, loctiitorul Sefului de Stat Major al Armatei. Acolo scria cã în Ziua de 13 iunie 1990, de exemplu, Ion Iliescu era pictat pe ore. Cã asa se tinea jurnalul. Ora cutare: Iliescu solicitã 100 de militari sã actioneze într-o anumitã zonã. Altã orã: domnul Iliescu spune 12 taburi sã actioneze în zona Ministerului de Interne. Apoi ne cere sã actionãm cu gaze la-crimogene, desi i-am recomandat domnului Iliescu sã nu foloseascã armata, cã nu e cazul. Domnul presedinte insistã. Si atunci l-am audiat pe Cozma, care a dat o declaratie lãmuritoare, cu privire la toate actiunile la care a fost solicitat atunci sã participe si în acest fel eu cred cã Dosarul e lãmurit din toate punctele de vedere”, adaugã procurorul Dan Voinea.
Dosarul e gata, dar fãrã prejudiciile create de mineri, cu cazarea, transportul, ori cu faptul cã la minã au fost pontati, ei fiind practic, la Bucuresti si, mai mult, generalul Voinea spune cã: „au luat salariile întregi si, celor care au participat la deplasarea aceasta li s-a dat si primã”. Ion Iliescu, însã, s-a folosit de orice, ca sã nu rãspundã nici mãcar la întrebãrile procurorului. „Domnul Iliescu, de câte ori l-am chemat, mi-a adus câte o carte si a refuzat sã dea decla-ratie. A zis cã adevãrul este în cartea dânsului. Eu nu pot sã duc în instantã cu o carte. Eu trebuie sã mã duc cu un dosar, pe care sunt obligat sã îl fac”, a conchis generalul Dan Voinea.
Procurorul Voinea spune cã Dosarul Mineriadei este unul „complex, cu multã încãrcãturã politicã”, care a fãcut cã România sã sufere. „Dosarul trebuie sã devinã public, pentru cã adevãrul este acolo în acele file din dosar”.

Presa vremii scria despre evenimentele din România si, de atunci, oricine recunoaste imaginile cu minerii care schingiuiesc în bãtaie oamenii din Piata Universitãtii.

Digi 24.ro (15 iunie 2015):
„Minerii preiau controlul în Bucuresti’, ‘Cinci oameni au murit în Bucuresti în urma schimburilor de focuri din timpul revoltelor’, ‘Minerii îl apãrã pe Iliescu’ sunt câteva din titlurile apãrute în presa internationalã.

Christopher Walker, THE TIMES:
„Erau atât de bine organizati de Guvern. Au venit pe bulevard, purtând un fel de scuturi. Fãceau un zgomot asurzitor. Aveau hainele acoperite de praf, destul de multi bãuserã si nu le plãcea presa. Considerau cã noi eram de partea protestatarilor. Erau foarte, foarte duri. Veniserã din Valea Jiului si erau, evident, chemati de Iliescu. Ei, minerii, erau trupele lui de soc”,

Vice.com (2 iulie 2016):
NY Times relata cã Iliescu voia sã reinstaureze ordinea, asa cã i-a chemat pe minerii din nordul tãrii sã salveze tara de la o „revoltã fascistã”. Iar bãietii ãstia cu muschi, care nu stiau prea multe, s-au apucat sã ciomãgeascã pe oricine li se pãrea „suspect c-a încercat sã dea jos guvernul lui Iliescu”: soferi, studenti, profesori bine îmbrãcati, fotografi, jurnalisti, mame cu copii sau oameni care-si plimbau câinii pe stradã. Practic, dacã n-aveai cascã si moacã îndobitocitã si se-ntâmpla sã fii prin Bucuresti în iunie 1990, ti-o luai rãu de tot pe cocoasã.

Adevãrul.ro (29 noiembrie 2013):
Celestine Bohlen scria pentru The New York Times, sub titlul „Evolutie în Europa; Minerii români invadeazã Bucurestiul“: „Rãspunzând unui apel de urgentã fãcut de presedintele Ion Iliescu, mii de mineri din nordul României au venit în Capitalã cu bâte de lemn si bastoane de cauciuc pentru a reprima cu cruzime protestele anti-Guvern.“ La o zi dupã terminarea Mineriadei, jurnalistii americani de la Chicago Tribune concluzionau: „Robustii mineri care au terorizat Bucurestiul pentru douã zile au plecat vineri searã, lãsând în urmã noua democratie a natiunii fãcutã zdrente si dubii serioase cu privire la cine conduce tara. Evenimentele din 1990 reprezintã începutul seriei de stigmate de naturã politicã pe care presa occidentalã le va puncta incisiv si constant în cele douã decenii post-decembriste. Slãbiciunea politicului românesc s-a concretizat în paginile pulicatiilor strãine prin stigmatul democratiei neîntelese sau al „democratiei defecte“ în termenii Deutsche Welle, al coruptiei sau al hilarului clasei politice.
Diana Mitrache