Scriitorii Dumitru Tâlvescu si Dan Terteci îsi pun cãrtile în geamantane si vin la întâlnire cu cititorii. Într-un inedit proiect cultural, „Geamantanul cu cãrti”, cei doi autori si prieteni pleacã la drum si ajung prima datã la Hunedoara, unde în data de 20 octombrie în sala de conferinte a hotelului Rusca din Hunedoara se va vorbi despre orice are legãturã cu cãrtile, prieteniile si emotiile oamenilor iubitori de lecturã.
Dumitru Tâlvescu este un nume tot mai cunoscut în viata literarã hunedoreanã, atât printre poeti, cât si printre prozatori. Iubitor si consumator de literaturã încã din adolescentã, Dumitru Tâlvescu si-a gãsit vocatia de scriitor dupã ce a pãrãsit mediul bancar unde a lucrat o viatã, o lume destul de aridã, dominatã de cifre si calcule economice. În ciuda activitãtilor functionãresti pe care le practica zi de zi, a gãsit mereu rãgaz sã scrie versuri sau prozã. Volumele de versuri recent lansate, Evadarea din mecanic si Poeme/ Poems, ne relevã aceeasi sensibilitate, aceeasi propensiune spre introspectie si meditatie asupra temelor eterne ale liricii: iubirea, reveriile, oniricul si misterul izvorât din el, natura atotputernicã, dorul ca permanentã a fiintei. Volumul Evadarea din mecanic este prefatat de scriitorul gorjean Ion Popescu-Brãdiceni, care afirmã cã „poetul cautã de fapt a iesi dintr-o dilemã existentialã: aceea de a alege între zborul spre sine si cel înspre Divin spre a-i cere o altã soartã”. Postafata volumului îi apartine poetului Eugen Evu. Al doilea volum, bilingv, intitulat Poeme/ Poems, cuprinde poezii reduse ca dimensiune, dar cu o mare încãrcãturã ideaticã. Poeziile se bucurã de aprecierea criticului literar Gheorghe Grigurcu care, pe coperta a IV-a, face urmãtoarea remarcã: „Dumitru Tâlvescu se aratã atras de simtãmintele asa-zicând generice ale poeziei. Nici acrobaticele figuri avangardiste, nici minimalismul în vogã la ora actualã nu fac parte din poetica domniei sale, bizuitã pe un echilibru formal, corespunzãtor unuia de ordin umoral”. Sub semnãtura lui Dumitru Tâlvescu au mai vãzut lumina tiparului: Anul si copiii lui (2009); Drumet între oglinzi, nuvelã (2009); Stãpân peste iluzii, poeme (2010); Gisella, roman (2011); Observator nedumerit, poeme (2012); Carul cu aur, roman (2013); Altfel, poeme (2014), Alb (2015). În limba albanezã, în traducerea lui Baki Yimeri, i-a apãrut volumul de poeme intitulat Vames la portile dorului (2014).
Dan Terteci este un proaspãt intrat în breasla scriitorilor si spune despre volumul „Gânduri”, lansat la sfârsitul lunii trecute, cã „nu este o operã de artã, ea cuprinde mai degrabã trãirile autorului si are darul de a evidentia cititorului modul în care s-a construit un sistem de valori de-a lungul vremii. Revelatoare prin efect, cartea se doreste o invitatie la analizã, la manifestarea frumosului din oameni si la trãiri constructive. Îmi este greu sã vorbesc despre aceste Gânduri pentru cã ele, desi nareazã episoade ale vietii sau se materializeazã ca analize ale unor perioade mai mult sau mai putin îndepãrtate, trecând cititorul prin diverse stãri de spirit, ele sunt un rezultat prozaic al modului în care autorul a privit în jurul sãu”. În prefata volumului, Cãtãlin Tibori spune asa la un moment dat: „Oricât de mult ti-ar plãcea, nu vei putea sã o faci cadou rudelor de sãrbãtori. Desi în mintea ta este super misto imaginea unei cãrti într-un cos de nuiele alãturi de o sticlã de Bordeaux si un Panettone, risti ca rudele sã remarce numai vinul si plãcinta. Te va amãrî situatia asta, stiu. De aceea îti spun sã nu o faci cadou niciodatã si sã o tii numai pentru tine. Nu poti sã o citesti în concediu în Grecia pe malul mãrii Ionice. Sau, mã rog, poti, dar te vei întoarce si mai decis sã-ti bagi actele pentru Canada. Cartea asta o poti citi, dragã cititorule, atunci când vrei sã fii sincer cu tine si întelegãtor cu cei din jurul tãu. Douã aspecte care desi ne lipsesc din ce în ce mai tare, le arãtãm din ce în ce mai putin…”.
În postfatã, Un Oarecare concluzioneazã cã „Gânduri”-ile împletesc realitatea cu fictiunea pentru a ajunge la sufletele celor pe care autorul îi iubeste… oamenii. O face atât de bine, încât cititorul retrãieste copilãria si trecutul printre rândurile creionate cu mãiestrie . Norocul meu este cã am avut sansa de a rãsfoi paginile ei. M-au fascinat. Atât de simplu, si totusi complex! Dacã vã sãgeteazã întrebarea „Ai cumpãra cartea Gânduri? Rãspunsul ar fi…. Da. Da cu toatã inima”. Da pentru cã este cartea unui OM cu suflet mare. Da, pentru plãcerea de a ne face pãrtasi ai gândurilor sale. Si …. Da! As da chiar si o sumã impresionantã pe volum. Intensitatea celor scrise nu poate fi rãsplãtitã în bani”.
