Constantin Jujan este directorul minei Petrila. A fost director adjunct la Compania Nationalã a Huilei, iar din 2009 a fost numit director general al CNH. La Petrila s-a întors, practic, pentru cã, pânã sã ajungã în aparatul administrativ central a mai ocupat aceastã functie. Si, peste tot, a existat un numitor comun: pasiunea pentru obiecte ce au apartinut mineritului din alte decenii. Piese întregi le-a strâns si le-a reconditionat si pe care ar vrea sã le lase mostenire generatiilor viitoare.
Biroul actualului director al Exploatãrii Miniere Petrila, Constantin Jujan, are un colt care îl deosebeste de orice alt birou al unei persoane aflate într-o functie similarã. Si nu de azi de ieri, ci parcã din totdeauna de când conduce destinele minerilor, fie cã vorbim despre cei de la Petrila sau despre cei din Valea Jiului. Un colt care l-a urmãrit, sau, mai bine spus, pe care l-a purtat peste tot cu el. Acea bucatã de istorie de care vorbim. Sunt câteva masini de calcul sau de scris, ori alte piese care vin din vremuri demult apuse. Jujan vorbeste cu drag de fiecare piesã în parte, iar asta se vede din tonalitatea vocii. E clar cã nu îi e mai drag un obiect ca altul si, 
pânã la urmã, e la fel ca si cu copiii. Cum poti sã spui cã pe unul îl iubesti mai tare decât pe celãlalt?! Iar locatia în care sunt tinute obiectele de colectie a fost aleasã doar în functie de dimensiuni, cãci toate sunt îngrijite în mod egal. „În principal sunt masini de calcul pentru calculul salariilor din anii 1930 – 1950, masini de scris, masinã pentru ascutit creioane pentru serviciul tehnic în general, anemometru pentru mãsurarea vitezei aerului în minã, din 1900 (n.r. cean mai veche piesã a colectiei), o matritã pentru aplicarea timbrului sec al Combinatul Minier Valea Jiului, pentru hãrtile de la vremea respectivã”, explicã directorul – colectionar. Iar piesele ce duc cu ele un parfum de istorie provin chiar de la unitãtile miniere, cãrora Constantin Jujan le-a redat din nou strãlucirea, ajutat si de colegi ai lui, dupã cum subliniazã, si nu o datã. „Piesele au apartinut inventarului minelor, unele au fost reconditionate din ateliere, birouri de la unitãtile miniere sau de la sediul societãtii, altele au apãrut în urma unor schimburi cu alti colectionari care aveau obiecte din minerit si le-am putut da la schimb altceva”, a povestit Jujan.
Cu un obiect a început totul…
Totul a început în anul 2004 de la o piesã. A urmat încã una, si încã una, dar si planuri mari de expunere a colectiei. Pasiunea e dincolo de cifre, iar Constantin Jujan nu a fãcut
niciodatã un inventar al obiectelor cu valoare istoricã pe care le detine: „Din 2004 a început colectionarea, de la o piesã, apoi încã una, si încã una… Nu pot sã spun cã
le-am numãrat, nu am un inventar, dar sunt destul de multe. Primul obiect a fost o masinã de calcul. Pasiunea a pornit din dorinta de a le pãstra si a arãta generatiilor viitoare ce echipamente si ce tehnicã s-au utilizat în minerit, nu pentru a fi comercializate. Am reconditionat împreunã cu colegii si o tinutã a minerilor care a fost utilizatã în perioada interbelicã si una din perioada modernã, acele costume care sunt expuse în holul SNH”. O parte a obiectelor sunt tinute, la loc de cinste, în biroul sãu. O altã parte sunt la Mina Scoalã. Unele dintre piese pot fi puse într-un birou, pe când altele pot fi puse într-o salã sau în aer liber. Pentru cã nu numai despre piesele de mici dimensiuni este vorba, ci si despre utilaje scoase din minã, care pot fi pãstrate în cadrul unei colectii pentru ca generatiile viitoare sã stie cum s-a lucrat, cândva, în mineritul de huilã.
Director peste o minã ce va deveni istorie
Constantin Jujan este acum director la Mina Petrila, din mai 2012. O minã ce va deveni, ea însãsi, istorie dupã 2018, când se prevede închiderea ei. Si, cu putin noroc, o parte a ei ar putea fi transformatã în muzeu, un proiect la care conlucreazã acum mai multi factori. Iar de aici, o parte a actualelor utilaje sau instalatii s-ar putea transforma, la rândul lor, în exponate. De exemplu, instalatia de extractie de la putul central, unicat în Europa, sau, din vechiul atelierul mecanic, strunguri, masini de frezat, masini de debitat care au aproape 100 de ani vechime. În plus, directorul Jujan se gândeste si la diferite pompe, reductoare, utilaje pentru perforat din acea perioadã.
Din toate acestea poate fi constituit un nucleu al viitorului muzeu de la Mina Petrila.
Carmen Cosman
