N-avea tara asta destule împrumuturi stupide; pe lângã halloween si valentines day a apãrut – la Petrosani – si “Je suis… altcineva!“.
O afirmatie cel putin ciudatã dacã te gândesti cã artistii sunt egocentristi, orgoliosi, unici si nu iubesc talentul… în cor. Eu nu sunt eu, sunt altul! Sunt… seful meu! Nu în sensul cã mã conduc singurci cã empatizez pânã la uitare de sine cu cel care mã conduce. Când îti lipseste personalitatea, când nu ai coloanã, când tu esti nimeni îti mai rãmâne: “Je suis… altcineva!“. Dar dacã toti sunteti “altcineva!“, iar acel “altcineva!“ nu mai e, înseamnã cã sunteti nimeni?… Dupã ce va trece si tornada asta, când vã uitati dimineatã în oglindã ca sã vã spãlati pe dinti, pe fatã, pe ochi, pe constiinte, sã nu uitati totusi sã vã spuneti: “Je suis… EU!“. Nu altul, nu altcineva… Dacã mãcar acum ati fi avut personalitate at fi aflat fiecare dintre voi cine e de fapt… dar asa, “Je suis… cine va veni!“… Sã vã ajute Dumnezeu sã gãtiti în continuare la comun, pânã la adânci bãtrâneti. Pãcat cã vã veti mâncã între voi pânã la ultimul.
Si acela, rãmas singur, se va roade pe sine.
În tot scandalul ãsta cu medicii falsi, poate cã ar trebui înfiintatã si o comisie formatã din cetãteni mai presus de orice bãnuialã de blat (de exemplu: Diavolul, Bunul Dumnezeu si…Purcãrete) care sã ia la puricat si diplomele actorilor si regizorilor de teatru. Nu pentru cã ar fi false, nu! Oamenii au învãtat – legal si pe multi bani – sã facã injectii de suflet, sã punã bandaje de culturã, sã resusciteze marionete bolnave si sã transporte pe targã cadavre de personaje celebre fãrã sã le scape pe scãri de ciudã cã nu au ei roluri principale. Comisia ar trebui doar sã judece dacã actorii de la Petrosani pot juca un caracter. (asa li se spunea pe vremuri rolurilor, caractere!)
Ce repede sterg unii cu pisica – ca în reclame – experientele colorate de pe afisele existentei lor artistice, fãrã sã le fie fricã de amintirile începuturilor. Ce usor uitã eforturile (bune – rele) ale celor care i-au împins în fatã când le tremurau genunchii. Cât de firesc li se pare sã îi jigneascã pe cei care le-au sters casul de la cioc si le-au arãtat cum sã zboare. Si totusi se cred porumbei voiajori desi se întorc “acasã“ doar pentru cã nu au casã si nu dau doi bani pe cei care le-au dat primele boabe din palme.
De câtã tâmpenie si tãtie româneascã este nevoie ca sã-ti “tatuezi“ pe tricouri “Je suis…“ si sã terfelesti un simbol al luptei împotriva terorismului si a intolerantei asupra spiritului si umorului.
Ar trebui sã credem cã CJ-ul este o organizatie teroristã, antisemitã si criminalã?…
P.S.: se poate muri de constipatie dar nu si de lipsã de scaun directorial… Din pãcate nu se poate muri si din lipsã de rusine… La Teatrul Dramatic “I.D. Sirbu“ nu o sã moarã nimeni!
Andrei Mihalache
