Jiul începe cu o surprizã în lot, noul antrenor Stefan Czako, pierzând câteva piese importante fatã de editiile anterioare. C. Sãlãgean, S. Rusu, Sumulanschi, apoi din retur, Dina si Fl. Neagu. Soseste un atacant de rasã, Dorel Cura de la UTA, un mijlocas de travaliu, Sorin Gãman de la Pandurii Tg. Jiu, revin Cristi Florescu si Mircea Popa de la echipele din Valea Jiului. Antrenorul Stefan Czako se dovedeste un antrenor prea… cuminte si totusi, cu tact, duce echipa Jiul dupã patru etape pe locul 3!
Dar stupoare, dupã 0-2 la Petrolul Ploiesti în etapa a 11-a (1 nov. 1982), aflatã pe locul 12 în clasament, Jiul rãmâne fãrã antrenorul Stefan Czako, înlocuit de Gogu Tonca! Jiul încheie turul pe locul 9, dupã un 0-0 la Sportul Studentesc Bucuresti, desi bucurestenii (cu Gino Iorgulescu, Coras, Terhes, M. Sandu, Hagi în echipã) avuseserã 20-0 la… cornere! Returul începe în 18 febr. 1984, 1-0 cu ASA Tg. Mures (gol I. Varga). În etapa a 24-a (18 martie 1984), Jiul va pierde la Rapid Bucuresti cu 1-0, printr-un gol primit în minutul 90!
În schimb, în etapa a 26-a (4 apr. 1984), 25.000 spectatori la Craiova rãmân uluiti în fata unui Cavai care a apãrat incredibil, cu un cuplu de fundasi centrali Cr. Florescu – M. Popa (cel mai tânãr din campionat) de netrecut, chiar dacã printre adversarii Craiovei Maxima se aflau S. Lung, C. Stefãnescu, Ungureanu, Irimescu, Crisan Cãmãtaru, Cârtu. Urmeazã etape de foc: 0-0 cu Steaua, 2-0 cu Petrolul Ploiesti, Jiul ocupând locul 8 dupã 28 de etape. Chiar dacã pânã la final apar un 0-5 la F.C. Olt Scornicesti si un 2-6 la Dinamo Bucuresti, ultima etapã (13 mai 1984) lasã un gust dulce celor 4.000 spectatori, 3-2 cu Sportul Studentesc Bucuresti, golul victoriei petrosenene fiind marcat în min. 86 de Bãlutã, fiind prima victorie dupã trei ani împotriva studentilor, care pierd prinaceastã înfrângere locul 3.
Fãrã puncte, dar cu banii… în casierie!
Presedintele jiulist Ioan Velica, din acel campionat, povesteste cu mult haz o întâmplare petrecutã în etapa a 24-a, Rapid – Jiul 1-0, cu zece etape înaintea finalului de campionat:
„Etapa era transmisã la radio si ascultam cu sufletul la gurã evolutia Jiului. Echipa juca foarte bine, portarul Cavai era imbatabil. Minutele treceau si în caz de victorie la Bucuresti fiecare jucãtor al Jiului primea o primã oficialã de 1.200 lei, iar la egal, 650 lei, rezervele având si ele jumãtate din aceastã sumã. Erau bani, nu glumã!
Situatia financiarã a clubului era foarte precarã. As fi vrut si… n-as fi vrut sã câstige Jiul, lipsa banilor fãcându-mã sã mã gândesc cã mai bine ar fi fost un esec. De unde sã le dãm atâtia bani? Pânã la urmã, prin minutul 92, atacantul Carol Petrut ne „salveazã”, marcând golul victoriei Rapidului!. Era pentru prima oarã în istoria clubului când mã bucuram pentru o înfrângere si asta fiindcã nu aveam bani de victorie. Contabila clubului, care asculta si ea la radio, mã „santaja”: „Lãsati domnu` presedinte cã vã spun la suporteri!”. În final totul s-a terminat cu bine, Jiul terminând campionatul pe locul 11”.
GENU TUTU
