Dorul se simte ca o lipsă, dar și ca o completare. Există în noi și ne lipsește. Așa au descris copiii, obișnuiți cu dezbaterile, Ziua Dorului, un sentiment de care nimeni nu e străin. Am fost la Școala Avram Stanca din Petroșani și am vrut să știm ce e Dorul.
„E un sentiment pe care îl explicăm greu în cuvinte. E un sentiment pe care efectiv îl simți”, a spus un copil. Altul a vorbit despre dor ca despre ceea ce îl completează, în lipsă: „E mai mult decât o simplă lipsă. E un sentiment profund de bucurie, atunci când simți ceva bun pentru cineva. E și o completare, pentru că, până la urmă, când ți-e dor de cineva, acel cineva face parte din tine”. „Dorul e ca un gol”, a spus o altă fată, care ne-a zis că îi e dor de o prietenă plecată din țară, iar o alta a zis că e din Republica Moldova și ei îi e dor de țara ei.
Despre sentimente au vorbit toți, iar profesoara lor, care îi încurajează la dezbateri de acest fel, ne-a mărturisit și ea că are un dor mai vechi. „Pe lângă cei din familie, prieteni, mi-e doar de perioada când am lucrat ca reporter de televiziune, alături de voi. Pentru mine a fost o perioadă de deschidere. Sunt oameni pe care nu i-am mai văzut niciodată de atunci, dintre colaboratori. Iar pe alții îi revăd, din altă perspectivă, acum”, a spus Elena Humel, profesoara de Limba Română, care își îndrumă elevii să vină cu argumente și să celebreze acest cuvânt atât de românesc.
Inițiativa le-a aparţinut membrilor trupei Vunk, care au vrut să dedice această zi tuturor celor care se simt departe de ţară, de cei dragi sau de copilărie. Anul acesta se împlinesc 10 ani.
Diana Mitrache
