La noi, în România, a trãi înseamnã o luptã continuã de supravietuire, ori luptã înseamnã a cãlca peste semeni si principii pentru a-ti hrãni copilul si pentru a-ti pãstra un loc de muncã chiar prost plãtit – Loredana Bãnut.
„Ce îmi place la România este caracterul sãu atemporal, remarcabil, desprins parcã din povestile copilãriei. Ca o întoarcere în timp” – Printul Charles al Marii Britanii.
Doi tineri din Valea Jiului aduc argumente solide în sustinerea hotãrârii lor de a alege sã trãiascã în Marea Britanie, argumente care combat exact lucrurile care fac din România o tarã în care nu poti trãi, ci doar supravietui. Pe de altã parte englezii, realizatorii filmului Wild Carpathia, pe banii lor, de promovare profesionistã a României, sunt îndrãgostiti de sãlbãticia acestor meleaguri care îti ”hrãnesc sufletul si inima”. Elegant si voalat, acestia sugereazã sã ne schimbãm atitudinea…
Au ales ”bunã dimineta” cu zâmbetul pe buze si aprecierea
Loredana si Giani Bãnut, din Valea Jiului, sunt doi tineri care au reusit sã se realizeze în cei cinci ani de când s-au cãsãtorit, în Marea Britanie. Giani este actionar la o firmã de constructii si administrator, iar Loredana – receptioner într-un cartier de locuinte rezidentiale, cu circa 350 de apartamente. Si-au achizitionat o locuintã, iar fiul lor Patrick frecventeazã o scoalã specialã. Atitudinea lor este cea a unor oameni care stiu ce fac, care au satisfactia lucrului bine fãcut si culeg roadele, care au prieteni si un statut bine definit în societatea londonezã. Nu s-au rupt de România. Dimpotrivã, au fãcut niste investitii, dar pe care au fost nevoiti sã le abandoneze din cauza legislatiei instabile, au devenit chiar în acest an pãrinti spirituali pentru alti tineri, iar luna viitoare vor onora altã nuntã la Petrosani. 
I-am întrebat ce le place în Marea Britanie si de ce le prieste într-atât acea tarã? Rãspunsurile au fost clare, punctuale, toate având la bazã omul si jaloanele sãnãtoase dupã care se cãlãuzesc în viatã: îti spun bunã dimineata cu zâmbetul pe buze, au initiativã, apreciazã profesionalismul, activeazã creator si umanitar, existã si revoltã civilizatã si constructie de anvergurã, dar si o alta-umanã, existã demnitate, mãrturisire si crestinism autentic, existã delicatete revigorantã, dãruire si bunãtate, gândire pe termen lung si convingere în niste valori perene.
Aceastã tarã m-a lãsat sã mã afirm, sã construiesc o parte a orasului Olimpic
”Aici cred cã este cel mai cosmopolit loc din lume, englezii nu au nici o problemã cã esti român, ungur, negru sau indian atâta timp cât esti om, esti civilizat si serios. Existã la alte natii, dar nu la englezi. De ce îmi place aici? Pentru cã acestã tarã m-a lãsat sã mã afirm, sã muncesc si m-a apreciat. Cu fima noastrã am construit mare parte din centrul olimpic al Londrei, am
prosperat, nu ne-a omorât asa cum se întâmplã în România. La noi, în România, când o firmã încearcã sã se ridice, sã se consolideze contribuind la crearea de locuri de muncã, la o ridicare economicã cât de micã, este îngenucheatã, omorâtã. Controalele vin în valuri, functionarii care fac aceste controale sunt subiectivi, unii rãu intentionati, pusi chiar pe cãpãtuialã. Acolo se practicã un fel de taxã de protectie inadmisibilã aici.
La firma noastrã de aici, din Londra, am avut în cinci ani un singur control. Am fost anuntat cu câteva luni înainte pe ce temã, ce documente trebuie sã prezint. Comisia de control a fost formatã din trei persoane din trei colturi ale tãrii care nu se cunosteau între ei. Acestia fãceau un proces verbal de constatare, care era trimis alteia, care propunea
verdictul, iar o altã autoritate hotãra. Deci sistemul de aici din UK, prin constructia lui, nu poate permite mita, coruptia. Vreau sã vã spun cã de atunci nu am mai avut nici un control. Plãtim 60 de mii de lire impozite si taxe. Aici un contribuabil, de la cetãteanul de rând, firmele mici pânã la cele mari, este respectat.
Aici nu trebuie sã recurg la minciunã si fals pentru a fi acceptat în societate
Sigur cã îmi este dor de România, îmi iubesc tara, si de aceea mergem destul de des acolo. Am fost nasi, am un prieten bun acolo, în Petrosani… Apropo de
prieteni. Am observat un fenomen, ceea ce aici este inadmisibil si ca idee/gând, ca sã nu vorbesc de faptã. În România prietenii au început sã se cenzureze în discutii, în comportament pentru cã existã teama unei trãdãri chiar si involuntare. Nu stii care cu cine este prieten si te trezesti vinovat fãrã vinã, cu afacerea si familia distrusã. Am constatat asta cu prietenii nostri de acolo. Când venim acasã, ne ducem la o cabanã în vârf de munte si vorbim deschis, analizãm, hotãrâm, ceea ce nu pot face cu nimeni din Petrosani. Acest lucru m-a îngrozit. Întelegeti de ce îmi place aici? Nimeni nu-mi lezeazã deminitatea, nu trebuie sã recurg la minciunã si fals pentru a fi acceptat în societate. În România, dacã nu esti smecher, dacã nu ai relatii – în sensul de ati ”cumpãra” siguranta -, dacã nu te comporti ca cei ce fac regulile în societate, societatea te omoarã, te poate face din om neom. Cu alte cuvinte, nu ne putem adapta unui asemenea stil de viatã.
Tonul în pretuirea de om, neam si tarã o dã politicul
Si mai este ceva – patriotismul. Fiind pe stadioanele olimpice, am fost impresionat de atitudinea englezilor atunci când imnul lor este intonat. Cu mâna la inimã, ei sunt cu adevãrat pãtrusi de acea emotie de apartenentã, de respect profund si sincer. Si pentru cã ei pretuiesc acest lucru, respectã si celelalte tãri având convigerea cã toti au aceleasi simtãminte. A fi patriot aici este normalitate. În rest, Romînia noastrã este o tarã cu adevãrat frumoasã, dar trebuie înteles cã nu este suficient. Oamenii si societatea o pun cu adevãrat în valoare sau o coboarã. Cât priveste politicul, care face regulile într-o tarã, aici am înteles cã monarhia dã stabilitate eliminând din luptele acelea politice care sunt distructive, dã tonul elegantei în comportament si a pretuirii de neam, tarã si om în general. Cam acestea sunt, în mare, cele pentru care am ales sã trãiesc aici” – a povestit, pe lângã multe situatii, Giani Bãnut, care locuieste si munceste în inima Londrei.
La noi, în România, a trãi înseamnã o luptã continuã de supravietuire
Loredana, este o femeie frumoasã, iar finetea sa te face sã crezi cã este de acolo, din neam de lorzi, dacã nu a-i sti cã este româncã, de aici dintre Jiuri. Siguranta, un simt al umorului dezvoltat, dar si spiritual latin cizelat, o face fermecãtoare. Stie cã poporul englez este unul rãsfãtat, rãsfãt datorat conducãtorilor sãi de peste timpuri prin punerea în valoare a tot de are scânteie si simtire.
”Da, englezii sunt un popor rãsfãtat, dar în sensul bun al cuvântului. Ei privesc natiile cu care convietuiesc ca pe o normalitate. Gânditi-vã cã este tara care a civilizat cam jumãtate de planetã. Nouã, ca români, nu ne-a fost prea greu sã ne realizãm, pentru cã suntem învãtati cu munca, în sensul cã am fost educati acasã cã nimic nu se obtine fãrã efort. Dupã ce am învãtat regulile lor, cerintele societãtii de aici, a fost simplu pentru cã acestea se pliau si pe modul meu si al lui Giani de a gândi, de a trãi. Cu respect si seriozitate, cu modul senin si binevoitor al semenilor. Aici nu conteazã cã esti om de rând, conteazã potentialul tãu pe care ei stiu sã ti-l identifice si sã te valorifice. Cei care vin sã facã doar bani si se întorc acasã, nu vor vedea niciodatã asta pentru cã nu-i preocupã. Sigur cã acasã, România este tara mea, mergem des. Dar nu am fi reusit în cinci ani mai nimic, chiar dacã aveam si câte douã servicii. Viata nu înseamnã sã te preocupe orã de orã ce pui mâine pe masã, sau sã fii umilit la orice pas de sistem, asa cum este la noi.
Aici la Londra, muncim, investim în noi pentru a putea evolua, cãlãtorim prin lume, ne ocupãm de copilul nostru, avem vacante la care nu visam, avem acces la
culturã – de orice fel si de cea mai bunã calitate -, ne si distrãm si avem prieteni si amici în prejma cãrora te simti bine, confortabil.
La noi, în România, a trãi înseamnã o luptã continuã de supravietuire, ori luptã înseamnã a cãlca peste semeni si principii pentru a-ti hrãni copilul si pentru a-ti pãstra un loc de muncã chiar prost plãtit. De aici, pierderea respectului de sine si degradarea ta ca om. Vorbesc din punctual de vedere al unui tânãr simplu. Dar România este apreciatã de englezi pentru natura si traditiile ei pãstrate de sute de ani. Chiar aici, langã Castelul Windsor, este un magazin al Casei Regale unde 50% din produse sunt Made in Romania. Este minunat. Ar trebui sã învãtãm sã valorificãm acest lucru, pentru cã ei asta încearcã sã arate românilor si conducãtorilor lor” – a declarat Loredana Bãnut, românca noastrã care a ales sã trãiascã, nu doar sã supravietuiescã..
România poate fi Costa Rica a Europei sau ca un Yellowstone al Europei
Nici nu mai stii ce sã crezi! E bine sau nu cã România a rãmas încremenitã în timp? Pentru sãlbãticia naturii si minunãtiile ei, plus traditiile pãstrate de secole, Europa se minuneazã când o descoperã, exclamând cã este unicã. Pe de altã parte, lipsa ritmului civilizatiei ne aruncã, pe noi, ca indivizi, ca fiind un popor talentat, dar degradat cu bunã stiintã, îndepãrtat de la valori si omenie, în general. Indirect, cei care admirã si iubesc România ne sugereazã sã renuntãm la spiritual nostru mioritic, de plângãcioti si sp devenim active pentru cã avem cu ce. O spune si documentarul cu mare impact international, Wild Carpathia, realizat de englezi care au stiut ceea ce nouã nu ne-a trecut prin cap: sã promoveze profesionist România – Grãdina Maicii Domnului.
România, ultima rãmãsitã neîmblânzitã a Europei
Charlie Ottley – prezentator Wild Carpathia – a numit România ultima rãmãsitã neîmblânzitã de naturã a Europei, în interviul video realizat de gândul.info:
”Personal, mi-a plãcut faptul cã este singurul loc din Europa unde existã o zonã de sãlbãticie foarte mare, cu lupi, ursi, lincsi si pãduri, care este nealteratã. Chiar la poalele muntilor aveti un peisaj incredibil, medieval, unde oamenii trãiesc la fel de sute de ani. Aveti clãdiri vechi foarte frumoase, unele în pericol de a fi pierdute si de a se degrada, dar si multe încã intacte. Folositi metode de agriculturã traditionale care pãstreazã o biodiversitate care este de neegalat în Europa. Poienile si pãsunile sunt pline cu atât de multe specii de flori sãlbatice, animale, faunã si florã care îti taie respratia”.
Paul Lister – producãtor Wild Carpathia: ”Toate persoanele pe care le aduc aici sunt uimite de peisaj. Nu pot realiza ce este aici. Este fantastic sã îi vezi cum se întorc acasã si vorbesc si altora despere acest lucru. România este în prezent cum era Costa Rica acum 15 – 20 de ani. Costa Rica era o tarã care se baza foarte mult pe agriculturã ca export. Dupã aceea un premier a avut o initiativã de a face din statul sãu o destinatie majorã de ecoturism. Sunt, sincer, de pãrere cã România are potentialul de a fi Costa Rica a Europei sau ca un Yellowstone al Europei”.
Printul Charles al Marii Britanii pare un mare îndrãgostit de România, impresionat de fabuloasele bogãtii naturale ale Carpatilor:
„Ce îmi place la România este caracterul sãu atemporal, remarcabil, desprins parcã din povestile copilãriei. Ca o întoarcere în timp. În general, oamenii îsi doresc sã apartinã, sã se identifice cu natura. Sistemul cultural uman este foarte important, fiind cel care se aflã în directã legãturã cu aceasta. Atare sentiment se aflã în noi, iar noi îl negãm, îl îndepãrtãm, încercãm sã ne convingem cã nu conteazã, cã este irelevant. Dar nu este deloc irelevant. Hrãneste sufletul si inima. Asta îti face, pânã la urmã, România”, îi explicã printul Charles al Marii Britanii prezentatorului
filmului Wild Carpathia, Charlie Ottley.
Punctul comun al românilor care iubesc Anglia si al englezilor care iubesc România sunt românii si conducãtorii lor, care nu stiu sã valorifice locul binecuvântat de Dumnezeu.
Ileana Firtulescu
