[ Cum pregătești copilul pentru stomatolog? ]

T eama de durere, ideile preconcepute, dar și influența părinților, fac din stomatologi inamicii de temut ai copiilor mici. Și cum ar trebui totuși să procedăm, atunci când îi ducem pe cel mic la stomatolog?

Ce trebuie să știe, ce nu și, mai ales, care este fraza aproape interzisă, ne explică un stomatolog, care, de 7 ani, tratează copii mici și foarte mici.
În cabinetul stomatologic a intrat un copil de doar 9 ani, absolut încântat că va avea, așa cum își dorește, un zâmbet perfect. Și chiar a fost apelat cu porecla „Zâmbi”, atunci când a fost invitat să ia loc pe scaunul comod.
„De la grădiniță îmi spun așa copiii, că râd mereu. Dar dantura mea e perfectă. Vin de câte ori trebuie la dentist și mi se pare că nu e chiar așa de rău, că apoi nu mai am treabă. Le spun tuturor copiilor să vină la stomatologie devreme. Să știe că, măcar o dată, pot să încerce și apoi vor vedea că nu doare. Poate doar o înțepătură. Prima dată am avut și eu emoții, acum nu. Acum mi se spune Zâmbi”, ne-a mărturisit copilul care se afla pe scaunul din cabinetul stomatologic.
Și mama acestui copilaș spune că îl admiră pentru consecvență, că îl susține și că a observat cum a rezonat cu medicul stomatolog de la prima lui vizită. „Nu a fost greu să îl conving. De acasă știa cum să se spele corect pe dinți. Vedea și el rezultatele și având mici carii, am zis să venim și la medic. A fost foarte încântat, a văzut că nu doare, i se explică ce i se întâmplă și acum vine cu drag. Eu nu l-am forțat niciodată. Aseară chiar a avut o extracție și a zis că nu l-a durut deloc. Acum a revenit cu mare drag”, a spus mama micuțului.
Cel mai bine e ca părinții să nu vorbească deloc despre durere. Aproape că nu ar fi utilă o astfel de exprimare, spun medicii specialiști, pentru că, de aici pornește totul.
„Te doare” este ca o propoziție tabu, pe care ar fi bine să o ignorăm, spun medicii de specialitate, care au experiențe cu micuții pe scaunul de la stomatologie. „Părinții ar trebui să îi acorde o încredere mult mai mare dentistului. Ar trebui să îi spună copilului acasă, ce i se întâmplă, mai puțin fraza cu „la dentist e foarte frumos, dar nu o să te doară”. Atunci, copilul devine atent și realizează că există riscul, devine irascibil și susceptibil. Cu cei foarte mici încercăm să vorbim mult la început. Cu un copil de 3, sau 4 ani, primele două ședințe sunt de comunicare, le arăt instrumentele, ne jucăm și poate facem și un periaj”, ne-a explicat dr Loredana Fekete, medic stomatolog din Petroșani.
Recent a existat un caz în care o mămică a chemat poliția, după ce medicul ar fi bruscat un copil pe scaun și tocmai asta a făcut ca medicii de profil să reacționeze. Ei spun că este esențială comunicarea și că părinții ar trebui să își încurajeze copilul să fie curajos și cam atât.
„Am avut răbdarea necesară ca eu să ajung unde am dorit. Dar vreau să spun că există o categorie de părinți, care sunt ei înșiși foarte agresivi cu copilul și nu are răbdarea necesară, iar noi nu mai putem face nimic, iar tratamentul este compromis. Cărțile de specialitate chiar spun că părintele trebuie să stea în sala de așteptare”, mai spune dr Loredana Fekete. Vizita la somatolog ar trebui văzută ca o altfel de întâlnire cu Zâna Măseluță. Medicii care primesc copii spun că acceptă să îi trateze, doar când stabilesc o comunicare cu aceștia, iar de cele mai multe ori, este vorba despre un tratament luat ca o joacă, între medic și pacient.

Diana Mitrache