N-aveti decat sa ma banuiti de subiectivism. La urma-urmei, sunt un simplu cetatean, caruia, din neatentie, i-a expirat buletinul (sau cartea de identitate, cum zic astia, mai nou) iar parerea mea, chiar daca nu conteaza, se monitorizeaza. Zilele trecute, am trait s-o vad si pe-asta. Care asta? Va voi povesti mai la vale…
In 92-96 am fost consilier local. Sedintele incepeau la ora 14.00 si se terminau cand dadea Dumnezeu. Uneori, si pe la 4 dimineata. Era vid legislativ, consiliul avea o componenta atat de heterogena ca nu se-ntelegea om cu persoana. Era o democratie de-ti venea sa dai cu cutatu-n piatra si sa-ti bati copiii cu sapca uda…
Hotararile alea de consiliu pe care le adoptam erau un fel de „na-ti-o tie, da-mi-o mie”, colegii mei de consiliu „si-au dat” de toate. Spatii comerciale, birouri, parcele de teren in Parang, afaceri profitabile, cate si mai cate. Intr-un singur loc ne impotmoleam. Cand era vorba despre adoptarea bugetului local. Atunci se dezlantuia furtuna. Se termina sedinta si nu exista hotararea. Mai faceau una si o luau de la capat… Asta era pe vremea primului Consiliu Local… Uneori, bugetul se aproba prin martie…
…Trece vreme, vine vreme… De atunci, la Petrosani s-au mai perindat inca 4 (patru) consilii locale. Cu oameni mai buni sau mai rai, cu probleme mai mari sau mai mici. Tavalugul istoriei ne-a dus pe toti unde suntem. Componenta consiliilor locale de la Petrosani s-a schimbat, de la mandat la mandat, ponderea apartenentei politice pendula mai rau decat preturile de la bursa petrolului.
In fiecare an, in ianuarie, „bataia pestelui” era pe adoptarea bugetului local. „Si da-i, si lupta, si da-i si lupta”, vorba lui Conu` Caragiale… M-a batut (sau m-a fericit) Dumnezeu sa lucrez in presa (nu sunt „ziarist”, asta este apanajul altora!) si stiu ca, niciodata, cand a fost vorba de buget, n-a fost unanimitate.
Fiindca, stimati telespectatori, doamnelor, domnisoarelor si domnilor, cand e vorba despre bani, e bai. Mare bai!
Acum, cand amintirea vremurilor acelora e inca vie (iar cei „interesati” se feresc de mine, fiindca ei stiu ca eu stiu, desi sunt inofensiv ca Elvetia in cel de-al doilea Razboi Mondial) am trait s-o vad si pe-asta.
Stiu ca o sa ziceti ca sunt subiectiv, pupincurist sau ca ma umilesc. Am, insa, o dilema grava, grava de tot. La ultima sedinta a Consiliului Local al Primariei municipiului Petrosani, bugetul a fost aprobat IN UNANIMITATE! De-asta v-am spus povestea Consiliilor locale din `90 pana acum. Explicatia e simpla. Primarul meu (si al dumneavoastra), Tiberiu Iacob-Ridzi, a facut o chestie desteapta. A chemat consilierii locali de la toate grupurile (PD-L, PNL PSD) pe rand, i-a consultat, le-a ascultat amendamentele, iar, in momentul cand bugetul a fost gata, nimeni n-a mai avut ce comenta. Ce inseamna sa fii diplomat…
…Si iata cum, „arta” negocierii poate sa rupa lantul dezbinarii… Chiar daca, uneori, s-a mai gasit cate o (aceeasi) voce singulara (sarut mana, doamna consilier Popescu!) de data aceasta UNANIMITATEA a dat dovada RESPONSABILITATII. Ceea ce era de demonstrat, s-a demonstrat.
…Cat de simplu este. Vorbeste, explica, fa-te inteles si sigur vei avea de castigat!
Mircea BUJORESCU
