C astellon, provincia Valenciana, undeva pe țărmul Mării Mediterane. Am răspuns cu plăcere invitației lui ”Zât” Gavrilă, handbalist al Științei Petroșani în anii 80, puternic om de afaceri acum la Chicago, în SUA, de a fi alături de el la a 25-a ediție a Campionatului Mondial feminin de handbal, România fiind repartizată în grupa C.
O participare jenantă a echipei lui Adrian Vasile, cu victorii fără nicio relevanță împotriva exoticelor iranience, ex-sovieticelor din Kazahstan și haioaselor din Porto Rico. A fost o competiție în care româncele s-au rătăcit într-un Mondial ratat, în care am făcut față un pic Norvegiei, am ”dansat” cu Olanda, am produs puțină panică Suediei și cam atât. Greu de construit o Națională dintr-un campionat plin de străine cu jucătoare românce, ce fac tușa pe niște salarii babane. Geaba lăcrimezi la imn, când mingea nu ți se lipește de mână. Una peste alta la Castellon, echipa României și-a îngropat și bruma de respect pe care o mai avea după argintul din 2005 sau bronzul din 2015. Fără liderul Cristina Neagu, cu un antrenor mai mult foto decât model Adrian Vasile, Naționala României a părut la acest Mondial ca o cauză pierdută. Poate că nu definitiv…
Un oraș, portul și românii
Castellon din provincia (comunitatea) Valenciana este un oraș pitoresc la țărmul Mediteranei. Un oraș cu 770 de ani (atestat în 1251) de istorie cu mărfuri la tot pasul dar și cu ”inserții” moderne. Există o serie de locuri pitorești – Turnul El Fadri, Plaza Mayor, biserica Santa Maria del Lledo – cu piețe și bulevarde inundate de șiruri de portocali, un oraș cu o temperatură blândă – 17-18 grade (în decembrie) – ce îndeamnă la promenadă, numeroase căi ducând spre pitorescul port, cu delimitările sale, cel mai spectaculos fiind cel din zona Port of Castello, eminamente turistice: ambarcațiuni de croazieră, farul, numeroase terase și restaurante.
Plimbarea pe faleză este sub ”dominația” farului (foto 1), iar un punct de atracție în oraș este un arbore de ficus de 137 de ani (foto 2), ocrotit la cel mai serios mod de protejare.
Printre cei peste 137000 de locuitori ai urbei, vreo 15000 sunt români.
Unii stabiliți chiar de 20-25 de ani, cu afaceri prospere și apreciați în comunitate.
Români cu acel spirit de ospitalitate, precum familia doamnei Mimi Fociac, stabilită din anul 2000 în pitorescul orășel Borriol (4 km de Castellon), un loc cu o creștere economică dinamică, situat într-un peisaj tipic mediteranian, cu câmpuri uscate cu măslini și roșcovi, lângă Munții Paraje Natural del Desierto de Las Palmas. O casă impunătoare în Barriol (foto 3), un restaurant prosper în L Alcora, o localitate în apropiere cu numeroase vestigii medievale (Castelol Alcalaten, Schitul Sf. Vincențiu, Schitul Sf. Cristofor etc.). Este un puternic centru de fabricare a ceramicii, populația fiind de 5300 locuitori.
Dar despre handbal, români și… colaterale în ziarul de mâine.
Genu TUȚU
