Cicã domnul prim ministru plecase sã taie panglica la câtiva kilometri de autostradã. Uitându-se pe geamul masinii, vede la marginea drumului doi amãrâti care frâmântau chirpici cu picioarele goale. Intrigat de ceea ce vede, domnul prim ministru opreste masina si îi întreabã pe cei doi:
– Mãi, oameni buni, nu vã este rusine dã faceti nenorocirea asta de chirpici, într-o tarã membrã a Uniunii Europene, care tocmai a reusit, sub îndrumarea FMI, sã se macrostabilizeze? Ce-i înapoierea asta? Ce faceti cu amestecul ãsta oribil de bãlegar, paie si noroi?
– Domnule prim ministru, rãspunde unul dintre indivizi, nu-l facem pentru noi. Îl exportãm în Federatia Rusã.
– Îl exportati în Rusia?!! Extraordinar! Ce luati pe el?
– Stiti, rusii nu prea au rezervã valutarã, asa cã ne plãtesc în naturã. Ne dau o mie de AK-47 pe tona de chirpici.
– Sunteti nebuni?! Introduceti ilegal armament în tarã !
– Nuuu! Nu intrã neam de AK-47 în România. Le reexportãm imediat în Iran .
– În Iran?! La teroristii ãia? Ce luati de la ei?
– Petrol, domnule prim ministru. Pentru fiecare AK-47, câte o tonã de petrol, dar sã stiti cã nu îl aducem ilegal în tarã . Din Iran pleacã direct în Japonia, cã ãia, or fi ei destepti, dar n-au petrol.
– Ce luati din Japonia, ce vã dau pe petrol?
– Ehh! Niste rahaturi de microcipuri, de încap o mie într-un portofel, dar le vindem americanilor, cã au nevoie de fleacurile astea, ca sã facã niste rachete. Sã stiti cã plãtesc bine. Pentru fiecare flecustet din ala, ne dau zece mii de dolari.
– Zece mii de dolari?!! Si ce faceti cu ei?
– Pãi acum devine complicat, cã trebuie sã schimbãm la bancã dolarii pe euro.
– De ce?
– Pentru cã bulgarii nu vor decât euro.
– Dar ce treabã aveti voi cu bulgarii?
– Pãi, domnule prim ministru, noi, cu tranzitia si cu austeritatea, am sãrãcit de tot. Nu mai avem animale. Cum sã facem chirpici, dacã nu importãm bãlegar de la bulgari!
