Ocale iohanniste: „penalul”, „plagiatorul”…
Ce se ascunde în spatele acestor „unitãti de mãsurã”? Nimic altceva, decât un gând mai vechi al omenirii, conform cãruia, în orice fel de confruntare, dacã reusesti sã strici imaginea adversarului, arãtându-l lumii ca pe un om cu mari defecte morale, josnic, autor a unor fapte abominabile… reusesti sã-l anatemizezi, sã-l termini sau sã-l neantizezi, politic, profesional … Strategia e de mare succes, aplicabilã inclusiv luptei imorale, odioase si machiavelice între adversari de orice tip! Din pãcate, în România, întâlnim din ce în ce mai des asemenea demonstratii diabolice! Este suficient sã înfãtisezi lumii pe omul desfigurat si nimeni nu te va mai condamna dacã-l executi. Cine mai întelege dacã victima a fost sau nu vinovatã? Important este cã imaginea falsã si intentionat construitã de adversarul perfid si-a atins scopul: masa acceptã CRIMA! Ba chiar o considerã bine meritatã!
P.S. Pentru protejarea, conservarea sistemului sau „binomului” se uziteazã subunitãtile de mãsurã: „penalul util”, plagiatul mititel” …
