Au nevoie de socializarea mai mult ca alți copii. Le lipsește școala și pentru părinții lor e cel mai greu să îi facă să înțeleagă că trebuie să stea acasă, în fața unui ecran. Vorbim de copiii cu dizabilități, care suferă cel mai mult acum, că trebuie să se izoleze în case.
Copiii cu dizabilități își pierd mult mai repede atenția și părinții lor spun că se descurcă mai greu în fața ecranelor, pentru școala on-line. Este încă o problemă la care nu s-au gândit prea mulți, dar cu care părinții încearcă să se descurce cum pot.
O mămică din Cartierul Aeroport din Petroșani, care are un copil cu dizabilități, ne-a explicat ce înseamnă acum viața de familie.
„Este nevoie și de terapie și nici la băile de la 1 Mai, unde mergeam cu el,  e închis. Mai făceam acasă terapie, ca să nu stagneze. Dar acum mai facem noi exerciții cu el, acasă, dar stagnăm. Nu avem ce să facem, din cauza COVID. Doar ce știm noi. La școală, la fel, merge mai greu. Are probleme locomotorii și nu poate să scrie, la fel ca ceilalți copii și e clar că merge mai greu. Nu prea știe ce să facă. Intră on –line că se bucură să își vadă colegii și pe doamna învățătoare”, a spus mama unui băiețel cu dizabilități locomotorii.
Copiii cu dizabilități caută mereu să îmbrățilșeze oamenii care le sunt dragi și aceasta devine o problemă chiar și în centrele de zi, unde distanțarea este obligatorie.
La Pollicino, de exemplu, copiii au fost limitați, ca număr, într-o clasă, iar exercițiile fizice nu sunt lăsate deoparte, pentru că întreruperea lor ar genera o stagnare în evoluția fiecăruia. Așa că vin toți și fac mișcare și terapiile de care au nevoie nu au fost întrerupte.  „Activitatea din ambele centre de la noi este  absolut importantă și nu ar trebui oprită, acum, pentru copiii noștri. Pentru copiii cu dizabilități, pe lângă faptul că ei au nevoie de terapiile pe care le fac în centru, au nevoie de socializare, ca cineva să le spună, să le explice, să  le dea siguranță, să le vorbească, în fiecare zi și să învețe astfel să sedimenteze comportamente în fiecare zi”, a spus Florentina Presecan, director Casa Pollicino Petroșani.
La Pollicino vin zilnic  copii cu dizabilități, dar și copii din familii sărace. Au nevoie de terapii și sprijin.
„E foarte important ca ei să vină, în fiecare zi, aici, ca să ne putem asigura că respectă toate normele de igienă,inclusiv igiena lor corporală, ca să servească masa, să lucrăm cu ei. Noi nu lucrăm on-line cu ei. Respectăm măsura de distanțare socială și tot protocolul de reguli și norme pentru siguranța lor”, a mai adăugat Florentina Presecan.
La Pollicino vin 32 de copii cu dizabilități din toată Valea Jiului și 41 de copii din Petroșani vin la centrul de zi, pentru că familiile lor au nevoie de sprijin. Pentru ei, joaca, socializarea, ajutorul venit din partea specialiștilor de aici este vital. Altfel, evoluția lor firavă ar stagna.
Diana Mitrache