Bãtrânul care s-a angajat cioban, pe când avea 95 de ani, pentru a avea si el carte de muncã, si-a vãzut visul împlinit. A primit un contract de muncã pe perioadã nedeterminatã. Nea Stefan (96 de ani) va urca fericit acum cu oile în munte.
Povestea lui Stefan Grosu devenit primul somer cu acte în regulã la vârsta de 95 de ani a fãcut înconjurul tãrii. Bãtrânul s-a ocupat cu oieritul de mic si n-a lucrat o zi la „stat” cum se întâmpla în trecut. Avea turma lui de mioare si trãia foarte bine de pe urma lor. Pe când a împlinit 90 de ani l-a tot bãtut gândul cã ar fi vremea sã munceascã si el ca un angajat si a început sã-si caute de muncã. Si-a adus aminte de un inginer pe care-l întâlnea mai tot timpul prin Retezat si aflase cã este patron acum si cã are o turmã de mioare. Asa cã l-a cãutat si l-a convins sã-l angajeze. Emil Pãrãu, angajatorul lui Mos Stefan, i-a fãcut contract de muncã pe un an gândindu-se cã-i va trece mosului pofta de oierit. Numai cã s-a înselat si Mos Stefan s-a ales acum de Pasti cu un contract de muncã valabil pânã când va împlini 100 de ani. „Sunt tare bucuros si i-am promis patronului, pentru cã mi-a fãcut contract, o sã vin în fiecare an pânã când fac 100, la Drumul Crucii la Straja, pentru a-i multumi”, a spus Stefan Grosu.
Povestea lui este subiect de carte
Bãtrânul a fost convins sã-si povesteascã viata într-o carte, iar Emil Pãrãu, afaceristul care l-a angajat pe strãbunic, a decis, fascinat de întâmplãrile trãite cã toate povestioarele ar trebui sã rãmânã ca un exemplu si o povatã pentru cei care vin din urmã. Mos Stefan si-a primit si cartea odatã cu contractul. Stefan Grosu s-a nãscut în 1917, în vârful muntelui, la strunga de oi a familiei si de mic se ocupã de pãstorit. A fost în rãzboi si este veteran, dar de muncit cu carte de muncã a muncit foarte putin pentru cã oieritul nu era o meserie recunoscutã pe vremuri. Provine dintr-o familie longevivã, tatãl lui a trãit pânã la 103 ani si un bunic de-al sãu a trecut de 107 ani. Nici unul n-a fost bolnav, iar secretul longevitãtii lor este aerul curat de munte si tuica fiartã. „Asa rar m-a mai durut câte ceva, asa putin. Când mã rãcesc dau cu o oalã de tuicã fiartã cu piper si trece. Ãla e medicament!”
Maximilian Gânju
