Sunt 100 de ani de când Depoul de Locomotive de la Petrosani a fost dat în functiune si, cu aceastã ocazie, locomotiva cu aburi a trenului regal si cele cinci vagoane ale garniturii au pufãit pentru prima datã în judetul Hunedoara, în Valea Jiului. Sute de oameni au venit sã aniverseze acest moment împreunã cu oficialii.
Depoul de Locomotive CFR din Petrosani este de câtiva ani istorie. Existã o siglã pe o poartã, niste clãdiri si chiar vreo 40 de angajati, dar depoul în sine nu mai este. A rãmas o sectie a depoului de la Simeria, dupã reorganizarea CFR si douã locomotive cu abur, de patrimoniu, în curte. Centenarul sãu a fost însã marcat de oficialii Consiliului Judetean Hunedoara si cei ai Primãriei Petrosani, care au depus un efort comun pentru aceastã rotundã aniversare a ideii de depou. Oricum, Consiliul Judetean Hunedoara, împreunã cu alesii de la Petrosani, au planuri mari cu acest depou, iar într-o halã vrea sã amenajeze primul muzeu CFR din tarã, asa încât istoria sã nu se piardã si sã meargã mai departe.
Aniversare cu ochii în lacrimi
Cei mai emotionati au fost, cu sigurantã, fostii CFR-isti, cei care au lucra în acest domeniu în acele vremuri în care se spune cã este a doua armatã, când impiegatii de miscare aveau mãnusi albe în mâini, si când sã fii ceferist era o mare mândrie. Amintirile s-au împletit cu lacrimile, iar fostele locomotivele cu aburi, acum piese de muzeu, le vor rãmâne mereu în inimã si în minte „Dupã un stagiu de trei ani si ceva, intercalat cu armata, am dat examen la scoala de mecanici de la Timisoara, am fãcut cursuri timp de 7 luni, dupã care practicã si apoi autorizarea. Pe toti care aveam profesionala ne-a autorizat mecanici la aburi. Nu pot sã spun cã a fost greu, pentru cã mi-a plãcut meseria. Am avut si fochisti foarte buni, cã degeaba e un mecanic bun dacã nu are fochist cum trebuie. Doar cã uneori era cãrbune de proastã calitate”, îsi aduce aminte unul dintre cei care a lucrat ani de zile la CFR Petrosani.
Constantin Popescu povesteste cã a venit la depoul din Petrosani la îndemnul unei rude si nu regretã nici un moment. Apoi a ascultat si el sfaturile celor mai în vârstã si asa a ajuns sã iasã la pensie din CFR. Poartã si acum cu mândrie uniforma de ceferist. „Am fost fochist la locomotiva cu abur, am mers la scoala de mecanici de locomotivã, dupã aceea am venit mecanic de locomotivã abur. (…) A fost foarte greu în ultima perioadã pe locomotivele cu abur. Nu mai aveam întretinere, nu s-au acordat bani.
Cãrbunele era foarte prost, numai piatrã. Curãtam de 5 – 6 ori pe turã, a fost greu, dar am înfrânt. Am avut putere, cã am fost tânãr”. Avea 28 de ani când s-a dus la Depoul CFR si 6 ani a lucrat pe locomotivele cu abur, dupã care a trecut pe cele Diesel.
Trenul regal a poposit la Petrosani
La Petrosani, într-o garã tristã, despre a cãrei reabilitare se tot vorbeste de ani de zile dar nu se face nimic concret a poposit în premierã trenul regal. A fost, probabil, cel mai asteptat moment al programului dedicat aniversãrii a 100 de ani de functionare a Depoului de Locomotive CFR. Un tren cu cinci vagoane, cu finisaje de lux, construit în anul 1928, tras de o locomotivã cu abur. O locomotivã cel putin la fel de interesantã ca si trenul în sine, de care îsi leagã numele doi regi – Carol al II-lea si Mihai – si doi sefi de stat, Gheorghe Gheorghiu-Dej si Nicolae Ceausescu. Este fabricatã la Uzinele Resita si apartine acum Societãtii Feroviare de Turism. Un fochist si un mecanic au grijã ca locomotiva cu abur sã functioneze ca si cum ar fi prima ei zi pe sinele de cale feratã. „Este o meserie foarte plãcutã, dacã o practici cu drag. E frumos si distractiv, în acelasi timp si e plãcerea. Sunt fochist din 1985 si sunt autorizat la toate tipurile de locomotivã”, a declarat fochistul de pe locomotiva care trage vagoanele trenului regal, Adrian Ciobãnescu. Gheorghe Fuierean este mecanic de zeci de ani si locomotiva cu abur este prima lui dragoste, la care s-a întors. „Cariera am început-o în 1973, la locomotivele cu abur, vreo 10 – 12 ani, dupã care am trecut la locomotive Diesel, hidraulice, electrice, motoare. În 2004 am revenit la vechea functie. Aici e adevãrata meserie de mecanic. Dacã nu stii sã mânui aburul, sã folosesti aburul în cilindrii, ai rãmas cu trenul pe loc. E o meserie pe care, dacã îti place o faci cu drag. Dacã nu îsi place…”.
Pentru cei care s-au plimbat pentru prima datã cu trenul regal, asteptat cu fanfara în Depou, momentul a fost cu adevãrat unic. Nu vor uita niciodatã cã au fost printre privilegiatii care au putut sã punã piciorul în acelasi tren cu regele Carol al II-lea si regele Mihai. Doar Gara mai asteaptã si altceva decât proiecte, dar vestile nu sunt, cel putin pânã acum, îmbucurãtoare.
Carmen Cosman
