Sandor-baci, primul … sponsor
Evident, echipa avea nevoie si de sustinere materialã. Astfel, un producãtor de mobila, Sandor Riegerhaupt, finanta echipa, cu atât mai mult cu cât destui jucãtori erau angajatii fabricii sale de mobilã si cherestea. El a donat echipei placajele si grijile necesare construirii bãncilor, vestiarelor si barelor de a porti. Pe lângã Riegerhaupt, coasociatii au fost Janos Schwartz si Emeric Zuckermandl, de asemenea jucãtorii Kailing, Mille, si Podvarcsek si-au adus o importantã contributie. Sandor Riegerhaupt, nãscut în 1980, era un celebru fabricant de mobilã si cherestea, el fiind membru al CSP dela înfiintare, devenind ulterior presedinte si apoi membru si sustinãtor activ al viitoarei echipe C.A.M.P. (din 1922 U.C.A.S.P.), „bunicul” Jiului.
Prima „Dinastie”
De-a lungul deceniilor, mai multi frati sau veri si pãrinti-copii au jucat sub drapelul Jiului. Primii dintre acestia au fost cei doi Krausz, Jozsef si Mihaly, care au “prins” perioada Clubului Sportiv Petrosani. Jozsef Krausz, nãscut în 1883, a fost unul dintre fondatorii CSP-ului, 1913.
S-a aflat apoi si în structurile viitorului UCASP si CAMP ca selectioner si casier. fi ind apoi timp de trei ani (1924- 1927) conducãtorul sectiei de lupte. A participat si la concursuri nationale de automobilism. Mihaly Krausz s-a nãscut în 1896. A jucat fotbal, ca portar, la CSP, din anul 1924 devenind arbitru de fotbal, conducând ulterior peste 400 de meciuri. A fost primul secretar al asociatiei arbitrilor din Valea Jiului. De meserie functionar, a antrenat în perioada 1933-1934 echipa Parângul CFR Petrosani.
WINKLEHNER, UN PRESEDINTE CU DRAGOSTE DE SPORT
În aceste conditii, în vara anului 1919, când lucrurile se mai asezaserã dupã devastatorul rãzboi si Unirea din decembrie 1918, este luat taurul de coarne. Un om cu o personalitate printre cei din minerit, Ioan Winklehner, inginer de profesie, se distinge în aceastã perioadã, mai ales prin diplomatia de care dã dovadã cu privire la rezolvarea plãtilor la timp cãtre mineri. Aflat în functia de director tehnic al societãtii „Salgo Tarjan” din anul 1911, el rãmâne pe acelasi post si la Societatea „Petrosani”, iar între 1921-1928, director la Directia Minelor Valea Jiului. Era un remarcabil negociator, în perioada grevelor, între administratie si prestatori, având si un spirit economic si edilitar. A efectuat studii de antropologie în Egipt, iar la Petrosani a fost cel care a contribuit la finantarea si îmbunãtãtirea clãdirii Bisericii Romano-Catolice în perioada 1922-1923 (pe lângã actuala sosea de tranzit), construitã în 1919. Petrosaniul avea în 1919 circa 7.800 locuitori. Ioan Winklehner se va implica în organizarea fotbalului, la Petrosani, punând bazele unei echipe de fotbal, sprijinit fiind si de Iosif Ladany, secretar la Directia Minelor, precum si de o serie de animatori ai vremii, printre care îi amintim (nu le putem spune chiar antrenori…) pe Krausz, Mille, Nagy, Kovezdi, Keiling sau Spitzer, iar ca jucãtori, pe Cornea, Babei, Kuna, Ocsofsky, Gravã, Horvath, Heintz sau Munkacs. Echipa care a primit numele de CLUBUL ATLETIC AL MINERILOR PETROSANI (C.A.M.P.) a început sã sustinã partide cu caracter amical prin localitãtile din zonã, Hateg, Simeria, Hunedoara sau Deva.
S-a reusit chiar si construirea unei arene sportive, în 1922, inaugurarea fiind fãcutã cu ocazia unei partide în compania unei echipe din Sibiu.
GENU TUTU
