Municipiul Petrosani este tinut efectiv sub asediul unui fum negru, dens si intens în fiecare zi. De vinã sunt doar fochistii, care asigurã climatul necesar unei clãdiri uriase în care sefii minerilor ticluiesc planurile pentru viitorul mineritului acestei zone.
Fie cã vorbim despre perioadele de la prima orã, când birourile se pregãtesc sã fie încãlzite pânã la sosirea angajatilor de aici, fie cã vorbim de seara, când fochistul iar pune pe foc, spre disperarea celor ce stau în centrul municipiului, ori chiar spre prânz, când la centralã iar se pune pe foc, fumul iese necontenit si nestingherit, în valuri negre, groase. Tone de huilã ajung într-un arzãtor, situat la subsolul clãdirii de pe strada Timisoara, iar pe cos iese un urias fum negru, funinginea împrãstiindu-se cât vezi cu ochii. Cei de la CEH, însã, nu vãd nicio problemã si, dacã la Paroseni au investit bani seriosi ca sã evite poluarea cu funingine, gaze si noxe, la Petrosani, în buricul târgului, se pare cã nimeni nu observã poluarea. Important e sã fie cald în birouri, iar pânã acum nu s-a vorbit niciodatã de achizitionarea vreunui sistem de încãlzire nou, performant. „Cãldura vine de la centrala pe cãrbuni, care a functionat mereu aici, la subsol”, a spus, surprins cã nu am aflat pânã acum, un angajat din ceva birou, care a venit sã vadã cum merg treburile la centralã. De altfel, mãrturie a modului în care acolo se face foc continuu, stau sacii plini cu cenusã , care, luni dimineatã asteptau afarã, ca sã fie dusi undeva. Poluarea, însã, este vizibilã din Petrosani Nord, pânã spre Cartierul Aeroport, din Colonie, pânã spre Parâng, pentru cã fumul greu se ridicã nestingherit, din hornul urias al clãdirii ce este amplasatã în punctul central al municipiului Petrosani.
Diana Mitrache
