Desi abia azi a început campania electoralã toti, dar absolut toti, au impresia cã trebuie sã salveze mineritul. Si, pe acest considerent, siluiesc cu nesat o biatã doamnã, mândrã cândva când avea 40.000 de bãieti, pe numele ei de botez, gândit într-o zi nefastã de 1 noiembrie: CEH.
O înghesuie la colt PMP, care a venit cu Vochitoiu si îi aratã o ofertã în bani, generoasã si „de peste hotare de 500 de milioane de euro!!!”, dar fata bãtrânã nu se lasã. Stie ea cã infuzia de capital nu îi mai sterge ridurile adâncite de cãnealã. Vin liberalii si, care mai de care, la nivel declarativ, o ia în brate si o dezmiardã. Presedintele PNL, Florin Roman, venit de peste gard, din judetul vecin, o mângâie de la distantã, dar pierde sirul cuvintelor frumoase, când zbiarã la cei care ar fi terfelit-o si care acum sunt în opozitie. Nu o poate convinge sã se lase taman’ acu’ violatã si nu asa „pe la spate”.
Nu se lasã nici PSD-ul, iar Laurentiu Nistor, care, aidoma unui vulpoi cu experientã, mai cã îi convinge pe bãietii ei, putini la numãr, cã ar avea dreptate si îi promite cã asa, muncitoreste, i-ar sta bine cu un viol. Încã unul? Nu! Si pe ei îi refuzã bãtrâna doamnã. A fost si premierul Ciolos si i-a promis solemn, fãrã sã jure pe galben, cã o va salva, cã nu e boalã mortalã, dar cã o lasã mai în furou …asa… Si de asta se teme biata de ea! Sindicalistii au legat-o la ochi si au vrut asa sã o violeze. Unora le-a iesit, altii s-au dus cu jalba în bãt la instantã si acum zic cã au eliberat-o. Aiurea! E tot cu cãtusele puse si stã speriatã de viol, cu ochii mari deschisi spre birourile din strada Timisoara, sperând cã numele strãzii sã fie de bun augur.
În clãdirea aia, însã, toti se fofileazã, nimeni nu lucreazã, cei mai multi o jecmãnesc de bani si o lasã în mizerie, fãrã sã îi pese cuiva. Si atunci, nu ar fi mai bine sã îsi gãseascã obstescul sfârsit? Mândrã si demnã cum ar fi vrut sã trãiascã, dar nu a putut, cã era bogatã. Si-ar lua o cruce nouã, din onix, sã strãluceascã si sã fie vãzutã pânã la Bucuresti, dar încã mai vin „pregãtiti”, care încearcã sã o siluiascã, aidoma necrofililor. E vrednicã de mai mult, sau poate doar de un final frumos si demn. Asa cum poate au visat primii care au sãpat galeriile acum peste 100 de ani. Si nu mai zbierati voi, oricare ati fi, cã mai poate, cã e prea târziu!
Diana Mitrache
