In ultimul timp romanii s-au obisnuit sa celebreze tot felul de sarbatori care nu au nici in clin, nici in maneca si nici macar in tiv, cu istoria si traditia lor populara multimilenara. Adica marcheaza niste date si agape prea putin importante si in plus, nascute tarziu de o „traditie” care ducea lipsa de zile marcante pentru a se identifica cu un taram proaspat cucerit sau cu cineva anume. Si uite asa, cei mai vechi europeni au ajuns sa „tina” niste „chestii” inventate in special de catre cei mai noi nord-americani.
In Romania de astazi Sfantul Valentin, despre care nimeni nu stie in mod sigur cine a fost si cu ce s-a ocupat, este celebrat, probabil din inertie nord-atlantica, in 14 februarie, pentru ca asa este la moda, de „bon-ton” sau „trendy” si nu in ultimul rand pentru ca un intreg sistem de facut bani este multumit de identificarea unui nou prilej de a goli buzunarele si asa goale ale romanului de rand.
Daca in urma cu ceva ani se cumparau cadouri doar cu ocazia unor evenimente bine stabilite, gen Pasti, Craciun, zile onomastice, 1 sau 8 martie, dupa „Momentul Decembrie 1989”, bugetele familiale sunt subtiate si de catre importatele si putin importantele (pentru romani) sarbatori de genul Halloween, Thank s Giving Day sau St. Valentine s Day. O fi acum ziua Sfantului Valentin noua sarbatoare universala a dragostei, dar putini mai stiu ca si romanii, din vremuri imemoriale, il au pe Dragobetele lor, celebrat de mii de ani pe 24 februarie, cu cateva zile mai tarziu decat noul Dragobete-Valentin serbat pe 14 februarie.
Valentin, mai exact, 3 in 1
Despre noul sarbatorit, adica „unicul” Valentin, Enciclopedia Catolica sustine ca au existat cel putin trei sfinti martiri care au purtat acest nume. Unul a fost preot la Roma, altul episcop la Interamna (azi Terni), iar despre cel de-al treilea se stie „sigur” ca a fost prin Africa unde a suferit alaturi de alti martiri. Ceva mai multe informatii sunt despre primii doi Valentini, care au fost ucisi in a doua jumatate a secolului al III-lea, fiind ingropati pe Calea Flaminia, in locuri diferite. Totusi, credintele populare si sarbatoarea asociata, par a-si avea izvorul prin Anglia si Franta Evului Mediu si sunt legate de imperecherea zburatoarelor, ocazie cu care oamenii si-au spus ca este o buna ocazie de a scrie scrisori si a-si declara cu sinceritate sentimentele. Nu trebuie uitat nici faptul ca Roma antica celebra in 15 februarie, Lupercalia, un festival al fertilitatii, in onoarea zeilor Juno si Pan.
Biserica Catolica il celebreaza anual, in 14 februarie, pe medicul Valentin, traitor in Roma antica, mare pasionat de gastronomie si bun la suflet. El amesteca medicamentele amare cu vin, lapte sau miere, pentru a le da un gust mai bun. Religia era parte integranta a vietii medicului devenit crestin. Intr-o zi, un paznic al inchisorii imparatesti a batut la usa lui Valentin, tinandu-si fiica oarba in brate. Desi stia ca ii va fi greu sa o vindece, Valentin i-a promis acestuia ca va face tot posibilul. Dupa mai multe saptamani de tratament, fetita nu era inca vindecata. Totusi, Valentin nu-si pierduse inca speranta. Intr-o zi, soldatii romani l-au arestat pe medic, distrugandu-i leacurile si condamnandu-l pentru credinta lui in Iisus Christos. Stiind ca va fi executat, Valentin a cerut un pergament si a scris cateva randuri pentru fetita oarba. Cand aceasta a deschis biletul, a gasit o floare galbena si un mesaj care spunea : „De la al tau Valentin”. Atunci, ochii ei s-au vindecat ca prin miracol, dar Valentin a fost executat pe 14 februarie, zi care a fost declarata in anul 496 de catre Papa Gelasius I, drept Ziua Sfantului Valentin.
Cam astia ar fi multiplii Valentini.
Dragobetele „trebuia” sa dispara
In ceea ce il priveste pe Dragobete, cunoscut si ca Dragomir, acesta era in antichitate, zeul dragostei si al bunei dispozitii si i se mai spunea Cap de Primavara, fiind identificat cu Cupidon. Un alt nume al sau era Navalnicul, fiind perceput drept un fecior frumos care „le face” pe tinerele fete sa-si piarda mintile.
In lumea satului romanesc (de unde a plecat si adevarata sarbatoare a iubirii si care in ziua de astazi in Valea Jiului mai este celebrata doar de catre momarlani) el era serbat in ziua de 24 februarie, zi in care semnalul sarbatorii era dat de catre pasarile nemigratoare care se strangeau in stoluri, ciripeau si incepeau sa-si construiasca cuiburile. Despre pasarile neinsotite de Dragobete, toata lumea stia ca vor ramane singure si fara pui pana in aceeasi zi a anului urmator. Dupa modelul zburatoarelor, fetele si baietii se intalneau sa-l sarbatoreasca pe Dragobete, pentru a ramane indragostiti tot anul. Daca timpul era favorabil, ei ieseau la padure chiuind pentru a culege primele flori ale primaverii: ghiocei si branduse.
Pana la urma, cele doua personaje de legenda, Dragobete si Valentin le amintesc oamenilor ca iubirea este un prilej de vorbe frumoase si cadouri, dar si cel mai profund sentiment, martorul universului nostru. Totusi, Dragobetele romanilor trebuia sa dispara pentru ca asa „doreste” unii! Mai exact, toate natiile trebuie sa fie uniformizate pentru a fi creat ceva plat, standard, „european” sau „mondial”. Numai asa poate fi dominata o societate: facandu-i pe oameni sa se indeparteze de ei insisi, de familie, de prieteni, de specificul zonelor natale, de fapt, de valorile care ii unesc. Noile valori, impuse de la centru, trebuie sa fie acum doar banii si shoppingul…
Mircea Nistor
