Au fost denumiți căpșunari și, fie că plecau la cules de căpșuni, de castraveți, ori alte legume și fructe, oamenii din Valea Jiului au învățat meserie. Așa sunt și doi foști mineri de pe Taia, care au acum propriile lor culturi, pe Taia.
Căpșunarii de ieri au acum afaceri și au ajuns să cultive zmeură, pe care reușesc să o vândă la diverși furnizori sau prin piețe. Nu le este ușor. Au furat meserie și s-au confruntat cu probleme în teren, însă, au răzbit și acum sunt cunocuți pe piața de la noi.
Unul spune că a furat mai mult de pe internet informații, a învățat să se adapteze la zilele de caniculă, sau ploile de la noi și acum are propria afacere, odată ieșit la pensie de la mină. Acum știe și cum să își păzească cultura de calamități. „Am ajuns la concluzia că merită să pun deasupra folie anti-grindină. Zmeurei îi dai apă, când îi trebuie apă, căldură, când îi trebuie și acum e un pic dat peste cap, așa că am pus plase peste, ca să suporte mai bine căldura. După 27 de ani de mină, în 2007, după ce am ieșit la pensie, aveam aici grădină, cultivam cartofi, dar nu aveam ce face cu atâția cartofi. Și am zis să fac altceva. Am învățat din greșeli și, încet-încet, încep să mă perfecționez și iau soiuri care să se preteze aici. Anul acesta am investit într-un alt soi, care dă rod ”, spune Eugen Duma, fost miner, acum cultivator de fructe de pădure.
Cânmdva, minerii erau trimiși la cules fructe de pădure și iată că am ajuns și momentul în care aceștia le cultivă. Un alt fost miner s-a specializat în cultivarea fructelor în perioadele când își lua concediu de la mină și pleca să culeagă căpșuni. „Am fost vreo câțiva ani de zile, în concediile pe care le aveam de la mină, fiindcă aveam 4 copii, luam și soția și plecam în Germania la căpșuni, zmeură. Am văzut cum procedează ei, cum creează soiuri. Noi puneam cartofi, făceam fân, dar nu aveam cui să o dăm. Și, din căpșunar, am zis să încerc aici. Am pus vreo 20 de rânduri și am zis să văd cum merge”, a adăugat și Ioan Cîmpean, fost miner, cândva, și el, căpșunar.
Oamenii au studiat, au văzut la alții, au avut și eșecuri, au căutat soluții de irigare, iar acum vând la piață și la magazine.
„De vândut, prin cunoștințe. Ne știe lumea. Nu trebuie să fac nimic. Nici într-un an nu am reușit să dau la toți care vor. Azi, spre exemplu, mi-a cerut 30 de kg cineva cu patiserie, dar am zis că nu pot. Că atunci nu mai am pentru alții”, a spus Eugen Duma.
„M-au tot sunat unii care fac conserve să mă întrebe cât le pot livra. Nu le dau, că prețul la care mi-o iau e în bătaie de joc. Atunci dacă o dau 15-20 lei kilogramul. Am femei care culeg, le dau o masă, toate mă costă. Prețurile sunt tot ca anul trecut”, l-a completat Ioan Câmpean.
Dacă nu vând tot ce culeg într-o zi, fac ei dulceață și sirop și spun că au cerere și pentru asta. Așa că acum, din căpșunari în Germania au ajuns cultivatori la noi și foștii mineri au învățat să muncească pământul în care, înainte, erau învățați să pună cartofi și ceapă.
Diana Mitrache