A fost o iarnã grea, cu zãpadã multã si, nu o datã, oamenii din cãtunele de la poalele muntilor au simtit prezenta animalelor sãlbatice. Ursi, râsi, lupi, ori capre negre si cãprioare.
Toate au fost vãzute recent, semn cã fauna este una bogatã. Nu le-am fi vãzut si noi, fãrã cel care îsi spune „fotograful de serviciu”, Sorin Laurentiu Vasile, un miner pensionar, pasionat de fotografie si drumetii. Totul a pornit acum câtiva ani când si-a luat bicicleta, imediat ce a iesit la pensie de la minã si, de atunci, ne-a arãtat tuturor cât de frumoase sunt locurile lângã care trãim în vâltoarea evenimentelor de zi cu zi. Despre aceastã iarnã povesteste ca despre una grea, care a lovit puternic si animalele, iar el este printre putinii care chiar stiu cam câte exemplare avem prin zonã. „Am vãzut de la capre negre, cãprioare, ursi, pisici sãlbatice, de toate, aici în zonã. Dar, ca anul acesta, sã vãd caprele sãlbatice, iarna fiind grea, cãdeau de pe stânci. Douã au si murit, din pãcate. Una avea 16 ani, dupã cum au zis cei de la Ocolul Silvic. Eu am reusit, însã, cu ajutorul lor, cã au fost prietenoase cu aparatul foto, sã promovez zona Cheile Jietului”, a spus Vasile Laurentiu Sorin, fotograf amator.
Pleacã dimineata de acasã, din Petrila si nu conteazã dacã e soare, viscol, varã sau iarnã. Domnul Vasile e deja cunoscut de toatã lumea, iar postãrile sale adunã mii de vizitatori pe retelele de socializare, pentru cã, asa cum spune el, este unul dintre cei mai priceputi în a promova zona, prin minunãtiile ei. „Dupã spusele paznicului de vânãtoare, sunt cam în numãr de 50, dar eu, pe care le cunosc, pentru cã au coborât aici, jos, sunt vreo 7. Vin pânã jos. Sunt vreo 3 tapi, o caprã pe care am vãzut-o chiar sãptãmâna trecutã, cu un ied si mai este un tap, pe care îl vãd sus, spre Groapa Seacã”, explicã pensionarul miner.
Le-a observat mereu atent, în ultimii 7 ani si parcã se sincronizeazã zilnic cu ele. Când caprele negre coboarã la adãpat, Sorin Vasile este si el acolo. Le priveste, le filmeazã si, nu de putine ori, s-a întrebat cât le este de greu, acum, iarna. S-a gândit chiar cã ar putea sã le ajute, însã, animalele sunt sãlbatice si au ritmul lor. „Nu mãnâncã fânul pe care l-am duce noi. Efectiv, ele mãnâncã acum doar de pe stânci, rugi de mure, iar anul acesta le-am filmat eu când mâncau cetinã de brad si muschi de pe copaci. Anul acesta a fost o iarnã foarte grea si pentru ele”, a afirmat pasionatul Sorin Vasile. Face totul cu mult drag, a descoperit locuri noi si, dupã ce a dus o viatã monotonã, intrând si iesind mereu din pãmânt, pentru cã era miner, acum descoperã bucuria vietii de de la suprafata muntelui. „Pasiunea este peste tot ce înseamnã zãpadã, frig. Am echipament adecvat, nu stau doar pe bicicletã si, dacã vãd ceva, intru prin zãpada pânã la genunchi si pozez. Asa îmi place mie sã arãt lumii ce vãd. Dacã eu as rãmâne cu poza în aparat, nu m-as simti împlinit”, conchide fotograful. E o împlinire pe care i-o dã adrenalina si nimic nu îi pare prea greu, dacã poate sã ne arate si nouã cât de frumoasã este viata animalelor de lângã noi. Stã de vorbã cu ciobanii si toti îl stiu, el fiind unul dintre putinii oameni care trec zilnic pe la ei. Le face si lor un bine, cã îi mai întreabã de sãnãtate si, dacã vreti sã vedeti cum stau lucrurile, vizitati-i pagina de socializare. Vasile Laurentiu Sorin este unul dintre cei mai buni ambasadori voluntari ai Vãii Jiului.
Diana Mitrache
