În cursul săptămânii trecute a fost promulgată legea prin care bujorul este declarat Floare Națională a României, devenind element de identitate națională.
În tradiția poporului român, bujorul este prezent ca subiect de apreciere și comparație, fiind asociat cu frumusețea fizică și spirituală a omului. Multe familii poartă numele de Bujor, iar în unele păreți ale țării el este folosit și ca prenume. Aprecieri ca: „frumos ca un bujor”, „cu bujori în obrăjori” sau „un bujor de fată” sunt doar câteva expresii legate de importanța acestei flori.
În folclorul românesc avem o seamă de cântece în care bujorul, făcând rimă perfectă cu dorul, este foarte prezent, mai ales în refrene. Tema bujorului este răspândită în literatură, pictură, în costumele populare, covoare tradiționale, obiecte artizanale, ca și în obiceiurile populare legate de căsătorie și botez, Alegerea unui buchet de mireasă cu bujori este considerată de bun augur pentru tânăra familie, iar baia de după botezul noului născut, presărată cu petale de bujori, se crede că transmite copilului toate calitățile acestei minunate flori.
În privința florii de bujor, România reprezintă și o frumoasă excepție deoarece, la Zau de Câmpie, jud.Mureș, există o rezervație unică, singurul loc din Europa în care o specie a bujorului – bujorii de stepă , de culoare roșu aprins, au supraviețuit de-a lungul timpului.
Dacă luăm în considerare doar aceste câteva exemple, ele pot
constitui o bună motivație pentru alegera Bujorului ca floare națională.
Monika BACIU
