Avem obiceiul (prost, ce-i drept!) sã ridicãm statui, sã aducem elogii si recunostinte abia dupã disparitia vreunei valori. Cum pleacã… pe Marte sã zicem, vreun mare actor, doctor, sportiv, profesor, academician, scriitor, regizor sau politician (mã rog…), cum ne dãm seama, brusc si dintr-o datã, cât era de senzational si profesionist. Vedem tone de filme sau piese – dupã caz – cu respectivul/respectiva… ARTICOLUL COMPLET IL PUTETI CITI IN EDITIA TIPARITA
