Sezonul fotbalistic 1998-1999 era pe sfârsite. Nu prea grozav pentru fotbalul Vãii Jiului la nivelul diviziei ”B”, unde Jiul Petrosani se salva în ultimele 9 minute ale unui meci de infarct cu Apulum Alba Iulia, scor 1-0 prin golul izbãvitor marcat de Florin Stoica, încheind astfel campionatul deasupra liniei de retrogradare.
În echipa antrenatã atunci de Marin Tudorache, jucau printre altii Hotoboc, Irina, Cioarã, Nae Stanciu, Vesa, Neiconi. La estul Vãii Jiului, Parângul Lonea încheia en fanfare liga a IV-a Hunedoara, pe locul 1 cu o singurã înfrângere si promova, fãrã baraj la ora aceea, în divizia ”C”. Era meritul unei grupãri antrenate de Nae Grecu, în care jucau Simianu, Muntoiu, Noatã, Pilea, Gabi Apetrei sau Cosmin Kanduth. La startul sezonului 1999-2000, Parângul Lonea îsi schimbã numele în ”Inter Petrila” si dupã cinci etape ocupã locul 8 în seria a 6-a a diviziei ”C”. Echipa era condusã acum de antrenorul Marcel Cristea cu Ghitan, Costel Botezatu, Adi Câmpean, Szoradi, Isfan, Udrea, D. Movilã sau Fl. Iordache în echipã. Pe 17 sept. 1999 tocmai bãtuserã în campionat cu 4-1 pe Telecom Timisoara. Inter Petrila eliminase în ”32”-de finalã pe Jiul Petrosani si acum se pregãtea sã întâlneascã pe bãtrâna arenã sportivã din ”Brãtianu” pe puternica echipã divizionarã ”A”, Astra Ploiesti (la ora aceea încã nu se mutase la Giurgiu). Antrenorul Marcel ”Rico” Cristea, fostul mare mijlocas al Jiului, era antrenorul echipei petrilene (directorul minei Petrila era ing. Benor Voicescu), care îi avea în componentã pe Ghitan, Simeanu, Kalai, nicoarã, Cr. Lazãr, Robert Daj, Pilea, Muntoiu, Kanduth, Adi Câmpean, Gabi Apetrei. Fiind condusi cu 1-0 petrilenii au egalat la 1-1 însã apoi ploiestenii au învins cu 3-1.
”Aveam promise prime grase!”
Marcel ”Rico” Cristea (56 de ani) îsi aduce aminte de acel moment de acum 20 de ani.
”Eram antrenor tânãr, 36 de ani, si la rândul meu am încurajat … tineretea! Îi lansasem pe tinerii pe atunci Kalai, Adi Câmpean, Gabi Apetrei, Cosmin Kanduth… Cu ei trebuia sã ne luptãm cu echipa celebrului Vasile Simionas, dar nu ne-a fost nici o clipã teamã, chiar dacã la final am fost învinsi cu 3-1. Un stadion arhiplin si pe dealurile din jur, într-un fel trãiam atmosfera din Cupa României, când în 1987 jucasem împotriva Universitãtii Craiova la Paroseni. Aveam promise prime grase, câte 12 milioane de lei vechi de jucãtor, au fost atunci multi sponsori lângã noi, Mina Lonea si Petrila, Primãria. Am trãit, într-adevãr, momente frumoase. Iatã, au si trecut 20 de ani…”.
GENU TUTU
