La Tetrul Dramatic ”Ion D. Sîrbu” Petrosani a fost ”Lucrezia Borgia” de Vicor Hugo… Asemãnãrile fizice si vârsta Vãduvei Negre a Renasterii cu cele ale Lucretiei Bolcã, actor si director al Teatrului, au dat plus valoare interpretãrii de exceptie, care a tinut sala cu sufletul la gurã, care a râs si a plâns, care s-a îngrozit si s-a înduiosat, publicul fiind ”aruncat” de la agonie la extaz.
Teatrul Dramatic ”Ion D. Sîrbu” din Petrosani a deschis stagiunea cu premiera ”Lucrezia Borgia” de Victor Hugo. Multi au crezut cã între Târgul de produse traditionale, cu muzicã, mâncare oferitã gratis si posibilitatea aprovizionãrii pentru iarnã si piesa lui Hugo, scrisã în 1833, pentru care este obligatorie o echipã de profesionisti, va fi preferat Târgul… Regizorul Cristian Ioan a fost optimist, încrezãtor în alegerea
publicului. ”Cunosc bine publicul petrosãnean, nu suntem la prima întâlnire, de aceea sper ca seara de debut al noului sezon teatral, va fi o mare si plãcutã surprizã…”
Si asa a fost! Sala de spectacol a Teatrului ”Ion D. Sîrbu” a fost plinã. Nicoleta Lucratia Bolcã este, întâi de toate, un actor de exceptie care a dat viatã ducesei de Ferrara, cea cunoscutã ca fiind un simbol al rãului, tumultuoasã, cu o personalitate iesitã din comun, cea care este descrisã ca fiind ”de înaltime medie, cu pãrul blond, atârnând greu pânã la genunchi, cu ochi gri, care aveau când priviri languroase, când feroce, Lucrezia este unul dintre cele mai controversate personaje ale Renasterii”. Asemãnãrile fizice si vârsta Vãduvei Negre a Renasterii cu cele ale Lucretiei Bolcã, actor si director al Teatrului, au dat plus valoare interpretãrii care a tinut sala cu sufletul la gurã, care a râs si a plâns, care s-a îngrozit si s-a înduiosat, publicul fiind ”aruncat” de la agonie la extaz.
Latura umanã a rãului feminin al istoriei, punctul slab al celei mai otrãvite firi, a celei mai otrãvite familii, fiicã de papã asasin, cea care a avut amanti fãrã numãr,
incesturi si crime, a avut si sase copii dintre care unul nelegitim. Istoria spune cã a fost o mamã bunã… Piesa lui Hugo aratã tocmai acestã laturã, a mamei, pedepsitã de soartã…
În crima Lucreziei, în care sunt otrãviti în grup urmasi ai celor asasinati de ea, se afla si fiul nelegitim al acesteia, fiu pe care l-a vegheat si protejat toatã viata din umbrã. Scena de final interpretatã magistral de Nicoleta Lucretia Bolca, înfãtiseazã mama, o leoaicã lovitã de proria-i faptã terifiantã, care îsi ”strigã” durerea într-un mod sfâsietor… Lacrimile care-i inundau fata si transfigurarea chipului, dublate de vorbe tremurate de suferintã si strigãtul arsurii sufletului au cutremurat sala… Aveai impresia cã spectatorii au uitat sã mai respire…
Aplauzele de final au durat minute în sir – cu publicul în picioare, ca semn de profund respect – si nimeni nu pãrea cã oboseste arãtându-si astfel aprecierea pentru un act de culturã de înaltã valoare. Nicoleta Lucretia Bolcã a fost piesa grea a acestui spectacol.
Regia, decorurile, costumele, muzica si tot ce înseamnã creatie si tehnicã au contribuit la succesul unui gest de mare curaj de punere în scenã a unei piese scrisã în secolul XIX.
Regizorul Cristian Ioan a mai pus în scenã Lucrezia Borgia, în anul 2004, la Teatrul National Bucuresti, având în rolul principal pe Florina Cercel.
Ileana Firtulescu
