DRUMUL SPRE FINALĂ
Sibiu, 16-zecimi: Jiul – Partizanul Bacău 2 – 1 (Stoichiţă, Rozsnyai)
Bucureşti, 8-imi: Jiul – Petrolul Ploieşti 4 – 2 (Rozsnyai 2, Mulţescu 2)
Bucureşti, sferturi: Jiul – ASATg. Mureş 1 – 0 (Szucs)
Bucureşti, semifinale: Jiul – Chimia Rm. Vâlcea 1 – 0 (Rozsnyai)
FINALA: JIUL – POLI TIMIŞOARA 4 – 2
Jiul Petroşani (antrenor Tr. Ivănescu): Ion Gabriel – Niţu, Tonca, Stocker, Ad. Dodu – Al. Nagy, Libardi – Szucs, Mulţescu, Rozsnyai, Stoichiţă.
Poli Timișoara (antr. Ion V. Ionescu): Jivan – Mioc, Păltinișan, Arnăutu, Maier – Surdan, Mehedințu, Lața – Dașcu (min. 59 L. Pârvu), Bojin, Kovalcsik (min. 46 Bungău)
Arbitru: Victor Pãdureanu – București.
Spectatori: 12.000
Marcatori: Mulţescu (min. 32, 47), Rozsnyai (min. 34), Szucs(min. 77), respectiv Surdan (min. 36), Bungău (min. 86)
1974. Un timp, o vreme, în care tarele comunismului erau tot mai evidente. O populație frustrată de atâtea lipsuri materiale, fără acces la cultură și informație ( decât în limitele stabilite de partid ), își găsea un bun refugiu în fotbal. Monoindustriala zonă a Văii Jiului de atât se bucura ,echipa de fotbal Jiul Petroșani. În anul 1972 echipa ajunge într-o finală cu Rapid București (2 iulie 1972)- despre care vom vorbi la momentul respectiv – , pe care o pierde fără drept de apel, 0 – 2 , încă din prima repriză. Doi ani mai târziu, pe 23 iunie 1974 Jiul învinge pe vechiul ,,Republicii”din Capitală pe cei de la ,, Poli” Timișoara cu 4 – 2 ,câștigând Cupa României.
Orice microbist, jiulist adevărat, nu poate uita că echipa Jiul Petroşani a reuşit în anul 1974 cea mai mare victorie a sa. Minunea se petrecea pe stadionul „Republicii” din Capitală, pe 23 iunie, când Jiul câştiga Cupa României.
În 1974 se disputa Campionatul Mondial din Germania (federalã). În finala Cupei României, aflatã la cea de-a 36-a ediþie, nu jucau marile favorite bucureștene – Steaua, Dinamo sau Rapid – poate de aceea nici interesul pentru o finalã cu douã provinciale modeste (Jiul – locul 15 în clasament, Poli Timișoara – locul 7, nou promovatã în A) nu a fost una importantã. Cu toate astea, s-au adunat vreo 12000 de curioși pe „Republicii”, din care cam 200 erau din Valea Jiului.
PROMISIUNE ONORATĂ
De-a lungul timpului, traseul Jiului în Cupa României nu a fost unul dintre cele mai fructuoase. Echipa mai ajunsese în „sferturi” prin 1938 (surclasată atunci cu 4 – 0 de modesta Victoria Cluj!), în semifinale în 1943 (a cedat cu 1 – 2 în faţa lui CFR Turnu Severin) pentru ca în 1972 să joace finala, pierdută cu 0 – 2 cu Rapid Bucureşti. Atunci jiuliştii şi-au jurat că nu se lasă până nu vor aduce Cupa în Valea Jiului, ceea ce avea să se întâmple doi ani mai târziu, în 1974.
JIUL, ECHIPĂ… BUCUREȘTEANĂ!
În sezonul 1973 – 1974, Jiul a jucat modest în campionat, clasându-se deasupraliniei de retrogradare, pe locul 15, într-un campionat cu 18 echipe. Şi-a început campania în Cupa României cu emoţii, 2 – 1 cu divizionara C Partizanul Bacău, echipă ce egalase la1 – 1, prin Cristofor (min. 35), după ce Stoichiţă deschisese scorul în minutul 5! Până la urmă, în minutul 63, Bela Rozsnyai l-a „dobândit” pe portarul moldovean Bizbac, Jiul câştigând cu 2 – 1.“Bombă” la Giurgiu, Dinamo este eliminată de SN Olteniţa din Divizia C! Urmează 8-imile de finală şi sferturile, ambele în Bucureşti, Jiul bate pe Petrolul Ploieşti şi ASATg. Mureş, ambele din Divizia A. În semifinale, din nou Bucureştiul, 1 – 0 cu deţinătoarea trofeului, Chimia Rm. Vâlcea! În această fază a competiţiei dispare şi Steaua din cursă, 1 – 3 cu Poli Timişoara la Sibiu! Se conturează o finală provincială, cu Poli Timişoara şi Jiul.
“MAURII” ȘI-AU FĂCUT DATORIA!
Bucureştiul, stadionul „Republicii”, 23 iunie 1974, ora 17:15, arbitrul bucureştean, Victor Pădureanu dă startul unei finale inedite. Timişorenii, cu Jivan, Păltinişan, Surdan, Mehedinţu sau Bojin, în postură de mari vedete. Jiul începe tranşant, construieşte cu răbdare, cu un mijloc Al. Nagy – Libardi laborios, cu Gigi Mulţescu sau Rozsnyai mereu în gura porţii, cu Tonca şi Stocker de netrecut în apărare.
… În minutul 34 era 2 – 0, apoi se face 2 – 1, Jiul duce scorul la 4 – 1, timişorenii mai au o zvâcnire târzie, prin Bungău, în minutul 86, pentru 4 – 2. Cu reuşitele din finală, Rozsnyai atinge 5 goluri în Cupa României, Gigi Mulţescu înscrie 4, Szucs este al al doilea, Mihai „Cocoşilă” Stoichiţă fusese deschizător de drum…
CUPA LA PETROȘANI, ÎN VITRINA LUI… SCHRETER!
A doua zi după marea victorie, 24iunie, jiuliştii (o parte dintre ei, Ion Gabriel, Niţu, Stoichiţi, Gigi Mulţescu au rămas acasă, în Bucureşti) au ajuns cu autobuzul la Petroşani, înspre orele serii. Fanii apropiaţi i-au aşteptat în defileu, dar o mare de oameni, peste 5000 au fost în zona stadionului vechi (actualul Parc Central) şi a Casei de Cultură a Sidicatelor, aşteptându-şi favoriţii. Jucătorii Jiului, Tonca, Stocker, Rozsnyai, Al. Nagy, Adi Dodu şi ceilalţi, au fost purtaţi pe braţe. Nu erau jocuri de artificii sau banchete cu icre negre, dar restaurantele la modă atunci, „Minerul”, „Carpaţi” sau terasa de lângă teatru, au fost invadate de oamenii bucuroşi că Jiul a reuşit marea performanţă. S-au băut şpriţuri pân’n la ziuă, cu sifon şi vinuri de Jidvei, iar Cupa României a putut fi admirată săptămâni de zile într-una din vitrinele de pe „Corso”, strada principală, actualul Bulevard 1 Decembrie 1918, eclipsând, parcă stofele cele scumpe, „la metru”, într-unul din magazinele familiei Schreter, la cel căruia prietenii îi spuneau Bubi. A fost momentul de romantism, care încununa o epopee de peste o jumătate de veac, a echipei alb- negre a Jiului.
GENU TUTU
