„Mineritul din Valea Jiului – la un pas de o nouã restrângere a activitãtii. Mai exact, în urmãtorii 5 ani, dintre cele 7 unitãti miniere existente în prezent urmeazã a rãmâne în functiune doar 4. Este vorba despre minele declarate drept „viabile” de cãtre specialistii în industria minierã. Acestea sunt, de la Est la Vest, Lonea, Livezeni, Vulcan si Lupeni. Celelalte 3 unitãti miniere au fost declarate drept neviabile si urmeazã a-si închide portile pânã în anul 2018.
Cele 3 mine care trec, în prezent, printr-un proces de restructurare a activitãtii sunt Petrila, Paroseni si Uricani. În parantezã fie spus, Mina Petrila are în spate o istorie de aproape 170 de ani, dar acest fapt nu o va scuti de apropiata închidere…
În anii „post-revolutionari” alte 6 exploatãri miniere din Valea Jiului si-au încetat activitatea, dupã o serie de convulsii sociale mai mult sau mai putin vizibile. Prima minã închisã din Valea Jiului a fost Lonea Pilier, în anul 1994, dupã care au urmat Câmpu lui Neag si Petrila Sud (1999), Dâlja (2003), Valea de Brazi (2004) si Aninoasa (2006).
Printre minele care îsi vor continua sau îsi vor înceta activitatea se aflã si douã unitãti miniere care în acest an împlinesc 140, respectiv 50 de ani de la data extragerii primului kilogram de cãrbune. Este vorba despre Lonea, respectiv Paroseni.
Una „albã”
În estul Vãii Jiului, la mina Lonea, exploatarea cãrbunelui a demarat în urmã cu aproape 140 de ani, mai exact, în luna decembrie a anului 1873. Peste doar cinci ani, de la Lonea, au fost extrase 26.813 tone de cãrbune, în acelasi an 1878, încheindu-se si prima perioadã de prezentã a statului în exploatãrile miniere din Valea Jiului.
Pentru aproape 20 de ani, între august 1879 si decembrie 1896, minele din aceastã zonã au fost concesionate de cãtre Societatea de Mine si Cuptoare Brasov. În data de 7 decembrie 1918, în Jurnalul Consiliului de Ministri nr. 1064 se stipuleazã trecerea “Minelor Statului Lonea” în patrimoniul statului român. Printre altele, era prevãzutã trimiterea de cãtre ministerul de resort a unui reprezentant, însãrcinat cu luarea în primire a Directiunii Generale a Minelor din Valea Jiului.
În anul 1926 “Minele Statului Lonea” sunt transformate în societate comercialã, fiind totodatã continuate lucrãrile de dezvoltare a minei, atât pe verticalã cât si pe orizontalã.
Mina din estul Vãii se confruntã cu o perioadã mai dificilã între anii 1928-1933, când au fost închise minele Lonea I si Lonea II, rãmânând în activitate doar Lonea III.
Dupã cea de-a doua conflagratie mondialã, Valea Jiului, implicit si mina de la Lonea se întâlnesc cu “beneficiile” ocupatiei sovietice, anul 1949 aducând aparitia Societãtii Româno-Sovietice (SOVROM Cãrbune).
Socialismul a adus dezvoltarea minei
În plinã perioadã socialistã a fost realizatã si modernizarea minei de la Lonea, între anii 1961-1965 fiind realizate numeroase lucrãri de investitii atât în subteran cât si la suprafata exploatãrii minere. Anul 1966 a adus dotarea putului central de extractie al minei cu o masinã cu cabluri multiple si cu functionare automatã. Pentru prevenirea, asanarea si lichidarea focurilor de minã, în anul 1981, au fost construite trei statii de înnãmolire la Lonea I, Jiet si Valea Arsului.
Datoritã cresterii ritmice si continue a productiei de cãrbune, precum si pentru asigurarea unui grad mai mare de confort si sigurantã în subteran, tot în deceniul al saptelea din secolul trecut, a fost redimensionat sistemul de aeraj al minei si au fost construite noi statii de aeraj. Demn de mentionat este faptul cã cea mai mare productie anualã a minei Lonea a fost înregistratã tot în timpul “Epocii de Aur”, anul 1989 aducând o productie record de 1.304.000 de tone de cãrbune.
Istoria recentã a adus conservãri si disponibilizãri
Dupã Revolutia din decembrie 1989, activitatea si numãrul de personal de la mina Lonea au fost restrânse si reduse, în special în ultimii 10 ani. În anul 1994, mina Lonea Pilier, aflatã în etapa executãrii lucrãrilor de deschidere a fost alipitã minei Lonea, dar dupã punerea în executie a planului de restructurare a mineritului din Valea Jiului, lucrãrile au fost sistate iar mina a intrat în programul de închidere si conservare, laolaltã cu unele zone de la Lonea I si Lonea III. În ceea ce priveste numãrul de angajati ai EM Lonea, acesta a scãzut în ultimii 10 ani de la 2.979 de persoane în anul 1997 la doar 1.461 de persoane în anul 2007. Cea mai grea loviturã a primit-o mina chiar în anul 1997, anul în care minerii au învãtat ce înseamnã cuvântul “disponibilizare” si când aproape 1.000 de ortaci au dispãrut, dintr-un “foc”, de pe statele de platã.
Totusi, chiar si în aceste conditii mina Lonea, despre care conducãtorii acesteia sustin cu probe cã are cel mai bun cãrbune din toatã Valea Jiului si cã este singura unitate minierã în care exploatarea cãrbunelui se mai face cu abataje clasice în stratul III, asigurã astãzi o productie zilnicã de circa 1.250 de tone de cãrbune pe zi.
Trenuletul unicat de la Lonea
Unul dintre lucrurile care deosebeste mina de la Lonea de suratele ei din restul Vãii Jiului este faptul cã transportarea cãrbunelui extras din subteran, de la minã si pânã la punctul de încãrcare în navetele CFR se face cu ajutorul unei garnituri tractate de locomotive LDH, pe o distantã de circa 6 kilometri. Locomotivele LDH 450 (Locomotivã Diesel Hidraulic) de acest tip dateazã de prin anii 1980, atunci când au fost înlocuite vechile locomotive gen troleu. În prezent, acestea asigurã transportarea productiei de cãrbune cu garnituri compuse din câte 6 vagoane a câte 20 de tone.
alta „neagrã”
Trei unitãti miniere din Valea Jiului urmeazã a-si înceta activitatea în viitorul apropiat. Pe lângã minele Petrila si Uricani va fi închisã si EM Paroseni. Sentinta de „condamnare” la închidere a acesteia a fost datã chiar în anul în care mina a împlinit 45 de ani de la inaugurare. La fel ca si minerii, se pare cã si minele din România sunt trimise în pensie la împlinirea vârstei de 45 de ani…
În toamna acestui an se vor împlini 50 de ani de la demararea oficialã a activitãtii de productie de la Exploatarea Minierã Paroseni. Primul vagonet cu cãrbune a fost scos la suprafatã în aplauzele unei numeroase asistente, printre oficialitãtile prezente numãrându-se si seful statului de atunci, „tovarãsul” Nicolae Ceausescu.
A fost (cândva) cea mai modernã minã din Vale
Anul 1968 a adus punerea în functiune a putului auxiliar nr. 1, acesta fiind sãpat de la suprafatã, cota 615, pânã la acoperisul stratului 5, cota 355, din care au fost sãpate galeriile transversale spre nord, la orizonturile 575 si 425, pentru deschiderea straturilor 13 si 15, din blocurile I, II, III, IV, V si VI. Datoritã mecanizãrii, E.M. Paroseni va deveni în deceniul al VII-lea al secolului trecut, cea mai modernã minã din întreaga Vale a Jiului. Primul complex mecanizat de tãiere, evacuare si sustinere a fost introdus aici în urmã cu 41 de ani, în panoul 6155, din stratul 15. Complexul era alcãtuit dintr-o sustinere de tip O.M.K.T., de fabricatie ruseascã, un transportor cu raclete blindat de tip „Ribnyk”, de constructie polonezã si o combinã K.W.B. – 3 R.D.S., realizatã în C.A.E.R.. În aceeasi perioadã în subteranul minei au fost aduse si alte complexe mecanizate din Polonia si R.D.G., de tip „Fazos”, respectiv „Klockner-Becorit”.
Introducerea acestor complexe a reprezentat pentru acea vreme o adevãratã revolutie în tehnologia minierã din Valea Jiului. Tot în aceeasi perioadã au ajuns în subteran si primele transportoare cu bandã de cauciuc, anul 1975 aducând în premierã transportarea întregii productii de cãrbune extras, doar cu acest tip de benzi.
Cu începere din anul 1975, la Paroseni au fost experimentate si primele complexe mecanizate de productie româneascã, C.M.A. 1, C.M.A. 2, C.M.A. 2PH si C.M.A. 5H, care au obtinut performante asemãnãtoare cu cele aduse din strãinãtate.
Anii 80 au adus noi modernizãri
În anul 1983, la E.M. Paroseni a fost montat primul abataj de mare înãltime, de tip „Klockner-Becorit” destinat straturilor cu înãltime de 5,5 metri, în panoul 1, stratul 5, blocul VI. Doi ani mai târziu, au apãrut si primele sectii C.M.A. 5H, care au echipat abatajul frontal din panoul 3, stratul 5, blocul VI. Acesta a reusit sã atingã o serie de performante deosebite, înregistrând chiar si o productivitate de peste 20 tone/post, fapt care a dovedit eficienta mecanizãrii. Anul 1987 a adus si o
modernã statie de dispecerizare, un an mai târziu fiind datã în folosintã si o nouã statie de ventilatoare de productie ruseascã. Aceasta asigura aerisirea blocurilor 0, II, III, V si VI.
Investitii dupã 1989
Dupã prãbusirea „orânduirii socialiste multilateral dezvoltate”, mineritul românesc, implicit si cel din Valea Jiului a cunoscut un regres semnificativ. Totusi, la E.M. Paroseni, investitiile au continuat si în anii 90. Astfel, în anul 1995 a fost dat în folosintã un nou put auxiliar care a fost sãpat de la cota 615, pânã la cota 250. Dupã doar 4 ani, în luna mai a anului 1999 a fost inaugurat si putul de aeraj din blocul VI, împreunã cu o statie de ventilatoare V.O.K.D., care asigura aerajul în blocul respectiv.
La toate acestea s-a adãugat în anul 2000 o nouã investitie majorã, odatã cu semnarea primului mare contract de investitii din sistemul termoenergetic românesc. Este vorba despre asa-numitul „Proiect Kopex – Itochu”.
Zeci de milioane de tone de cãrbune extrase în 50 de ani
În cei 50 de ani de activitate, la E.M. Paroseni au fost aduse la suprafatã (din mãruntaiele pãmântului) peste 30 de milioane de tone de cãrbune. Cea mai micã productie a fost
înregistratã chiar în anul în care mina a pornit la drum, atunci când au fost extrase doar 12.259 de tone de huilã. În acelasi timp, „vârful” a fost atins între anii 1981 si 1985, când productia anualã a fost de peste 1 milion de tone. Dupã anul 1989 productia de cãrbune a scãzut constant, dar sigur, de la circa 600.000 de tone în anul 1991 la doar aproximativ 200.000 de tone în anul 2012.
Mircea Nistor
