În fiecare zi de luni o poveste dedicată unei echipe sportive din Valea Jiului cu aniversare rotundă în cursul anului 2020.
Începând cu ediţia 1950, campionatul Diviziei „A” intră sub zodia sistemului sovietic, desfăşurat primăvara (turul) şi toamna (returul). Până şi denumirile echipelor sunt aliniate la nomenclatură sovietică, mergându-se şi în anii viitori cu multe nume precum Dinamo, Progresul, Flacăra, Locomotiva, Energia… De ce ar fi făcut Jiul Petroşani excepţie, care va fi botezată „Partizanul”! La echipa din Petroşani apar câteva nume noi, ce se vor dovedi benefi ce, echipa reuşind în fi nal un loc 6 excelent, după ce în ultimele campionate (cu excepţia lui 1948-1949) avusese oarecare emoţii cu rămânera în primul eşalon. Remarcabilă este prezenţa noului portar Aurel (Ică) Crâsnic, născut la Petrila (Lonea) la 11 mai 1926, ca fiu al minerului Gheorghe Crâsnic de la mina Jieţ. După un pionierat la Lonea, Ică Crâsnic vine la Partizanul (Jiul) Petroşani, împreună cu Anisia şi I. Matei, pentru întărirea Jiului, prin plecarea unui grup masiv de jucători, printre care Nicşa, Costică Marinescu sau Tică Rugiubei şi Mircea Popescu. Chiar dacă va debuta cu ghinion, 0-5 în etapa a 2-a la CFR (Locomotiva) Timişoara (Crâsnic a intrat în repriza secundă, încasând două goluri) Crâsnic va deveni în timp unul dintre simbolurile echipei din Petroşani. Tot acum apar la Jiul (Partizanul) Petroşani, Ştefan Coidum de la Unirea Tricolor Bucureşti, Filimon şi Dula, doi localnici, celebrul Guţă Tănase, un atacant de 27 de ani, sositde la Karres Mediaş, un jucător impresionant prin originalitatea soluţiilor tactice şi de o tehnicitate de un nivel superior. Partizanul (Jiul) a avut un parcurs echilibrat cu 7 victorii, 8 egaluri şi 7 înfrângeri, golaveraj 39:38, ocupând locul 6 din 12 echipe. Tot în acest campionat a revenit şi „fiul rătăcitor”, Iuliu (Gyula) Farkas I zis „Picior de aur”, acum în vârstă de 27 de ani, după ce jucase la Jiul în anii 1937-1939, apoi la Ferenovaros Budapesta (1939-1944) cu care a cucerit un titlu de campion al Ungariei, apoi la Rapid (1944-1945), Carmen Bucureşti (1945-1947) şi Dinamo Bucureşti (din 1948) de unde a venit la Petroşani. Porecla de „Picior de aur” a dobândit-o după un meci la Tirana, Albania-România 0-4, când Farkas I a marcat trei goluri într-un stil absolut superb.
De altfel, calităţile sale fi zice şi tehnice au făcut din Farkas unul dintre cei mai valoroşi atacanţi români ai perioadei imediat postbelice. Farkas I a jucat de 9 ori în Naţionala României. Din păcate, viaţa sa tumultuoasă – un fel de Adrian Mutu al anilor ’50, l-a exclus de timpuriu din viaţa sportivă. Campionatul 1950 aduce la rampă 22 de jucători sub culorile Jiului din nou cu un Tudor Paraschiva în mare verbă de gol – 15 goluri marcate – urmat de surpriza Filimon (6 goluri), Costică Moraru (4 goluri), Ioan Balogh (3 goluri), Lică Panait şi Cricovan (2 goluri), Pingert, Pop IV, Guţă Tănase şi Iuliu Farkas I, câte un gol. S-a folosit aceeaşi formulă 1-3-2-5, adică cu două extreme şi doi atacanţi centrali: Crâsnic (Nemeş), Pingert, Balogh, Panait (Anisia) C. Moraru (I. Deleanu), Cricovan, Bone (Farkas I), I. Matei (Coidum), Guţă Tănase (Filimon), Paraschiva, Pop IV (M. Dula).
CAMPIOANA ÎNGENUNCHEATĂ
Deşi în anul competiţional 1950 echipa campioană a fost Flamura Roşie (viitoarea U.T.A.) Arad, cu celebrii Marki, Farmati, Băcuţ II, Mercea, Petschovschi sau Coco Dumitrescu în formulă, la Petroşani, gruparea arădeană a fost însă umilită în prima etapă, scor 4-1 (goluri marcate de C. Moraru, Paraschiva, Balogh şi Cricovan), iar în retur, la Arad, scorul a fost de 2-2, ambele goluri aparţinând lui Paraschiva. A fost, dacă vreţi, o revanşă la umilinţa suportată de Jiul cu doi sau patru ani în urmă, 0-6 la Petroşani şi 0-12 la Arad…
GENU TUTU