În fiecare an, de vreo 10 încoace, Sorina și mama ei pleacă cu noi în vacanța de Paști. Anul acesta stă singură la Cluj, într-un apartament, izolată de restul lumii, fără ouă roșii și așteptând comanda de la firmele ce fac distriuție la domiciliu, pentru că, acum o lună era în Anglia, cu un proiect Erasmus. O experiență din care Sorina mi-a spus că nu va uita cât de rău este să fii „pozitiv”.
După 28 de zile în spitalul de la Cluj, Sorina spune că sentimentul că este afară, că pomii sunt înfloriți, dar srtrăzile Clujului sunt goale, a fost copleșitor. Este prima din grupul de 4 studenți care s-a însănătoșit, iar sentimentul pe care l-a avut când a aflat că, în sfârșit, este negativ testul COVID, a fost unul amestecat: de râs și plâns. „Când am aflat că sunt negativă am început să râd isteric. Eu eram negativă și colega mea de salon, pozitivă. Nu înțeleg de ce. Nu am putut să mă bucur complet. Și, când am ieșit din spital, am ajuns jos, în locul din curte pe care îl vedeam des. Mă cocoțam pe geam în fiecare zi și îmi imaginam cum o să fiu când o să ies. Și când am ieșit, nu pot să explic ce am simțit. Și fericire și libertate și era copleșitor. Și de jos în sus, spre geamul camerei în care am stat, totul părea diferit. Am visat 28 de zile să fiu aici. Să stau închisă în camera aceea a fost foarte greu. Oricât de multe glume făceam, pentru că chiar mi-a zis o prietenă că sunt cea mai pozitivă persoană pe care o vede, iar eu încercam să par puternică, faptul că am stat închisă într-o cameră 28 de zile și a fost groaznic. În primele 10 zile îmi era rău încontinuu, dormeam și mi-era foarte rău”, recunoaște Sorina, care din 20 martie, până în 15 aprilie, a stat într-un salon, izolată, la Cluj, tratamentul ce i-a fost administrat, făcând-o să se simtă foarte, foarte rău, zile în șir.
Stați acasă! este și îndemnul Sorinei, studentă la Comunicare în Cluj, care a făcut ca asistentele și medicii să își pună în piept fotografiile cu chipurile lor, pentru că ea îi recunoștea după ochi. Și spune că după ochi îi va recunoaște oricând. Sunt oamenii care i-au salvat viața, deși nu avea niciun simptom când s-a întors din Anglia. „Am auzit că în alte părți nu e ok personalul medical, dar la Cluj, dacă medicii și asistentele nu erau cum au fost, mi-era mult mai grea perioada. Au fost ok și dimineața ne ridicau moralul cu glume. Erau foarte drăguți. Într-o zi a venit o sistentă și mi-a dat ID-ul ei de facebook, unde am văzut-o, că ele intrau mascate și îmbrăcate în combinezoane, iar doamna doctor a venit dimineața, ne-a controlat și, eu fiind ultima cameră, a ieșit în anticameră, și-a dat masca și combinezonul jos și a pus mâna ei pe geamul ușii și mi-a zâmbit de pe partea cealaltă. A fost așa drăguță și m-a impresionat mult”, recunoaște Sorina Rus, meritul celor ce au tratat-o.
Sorina avea mereu comentarii legate de locul în care ne petreceam vacanțele de Paști, undeva la băile termale din Ungaria și acum recunoaște că o astfel de vacanță e mai mult decât poate aștepta oricine pe lumea asta. Și acum spune că va ieși pe străzi, când va fi posibil, doar să stea între oameni. „Acum aș merge oricând acolo. Nu mai comentez niciodată, că apele termale sunt pentru bătrâni. Nici nu simt acum că e Paștele. Nici nu mă gândesc la asta. Nu o să am nici ouă. Dar sunt fericită că sunt bine. Și nu o să mai refuz niciodată când un om o să mă cheme undeva. O să mă duc și nu o să mai stau în casă. După ce se termină tot, o să stau și o săptămână afară. O să îmbrățișez oamenii, că nu le mai fac rău. Asta m-a măcinat rău. Că le puteam face eu rău”, recunoaște Sorina, care, la finele acestei luni împlinește 22 de ani. 
Sorina a fost în Anglia, la începutul lunii martie, timp de 10 zile și recunoaște că acolo s-a infectat. Erau mulți tineri, în Anglia nu au fost interdicții, iar o parte din colegii lor ieșeau în cluburi, sau în oraș. Așa au ajuns ca mulți să fie apoi infectați, iar la sosirea în țară, să ceară ajutor. Proiectul viza incluziunea socială, sportul și cultura, iar la el participau studenți din: Macedonia, Polonia, Anglia, Sebia, Turcia și Italia, și, desigur România, studenți de la Universitatea Babeș Bolyai din Cluj. „Ne întâlneam cu mulți oameni acolo și eram noi cam 60 de studenți și profesori. Mă gîndesc că cineva l-a luat și așa ne-am îmbolnăvit toți. Încercam să stăm departe unii de alții, dar erau printre noi și care ieșeau în oraș. Acolo nu a fost absolut nicio restricție. Iar, în Anglia, unul dintre băieții din Macedonia a avut febră două zile, dar credeam că din cauză că ploua și era frig”, mai spune Sorina, ulterior o studentă din Polonia fiind confirmată la testul COVID.
Diana Mitrache
