Mina Petrila a fost închisã în anul 2015 si, de atunci, an de an, s-au pierdut milioane de euro, bani cu care putea fi refãcut peisajul post-industrial.
Pentru asta si-au dat mâna arhitecti, oameni de bine, Ion Barbu si multi altii, însã, instabilitatea politicã, schimbãrile dese de ministri si indolenta lor au fãcut ca nici pânã acum clãdirile clasificate sã se degradeze continuu. Mici evenimente organizate de Ion Barbu au adus aici oameni din toate colturile lumii, inclusiv din SUA si am fost tare mândri sã aflãm de la americani cã le putem servi drept model. Acum, însã, si pentru astfel de evenimente e nevoie de permisiunea ministerului de resort.
Arhitecta Cristina Sucalã – strigãt mut
Cristina Sucalã este arhitectã la Paris si si-a lãsat treburile acolo, nu o datã, si a venit la Petrila. A vrut mai mult. Atât s-a putut. „Cum sã tii o tarã în loc… ce mai conteazã, de exemplu, cã de prin august ne chinuim sã transferam clãdirile de la Mina Petrila, clasate drept patrimoniu de importantã A , cã între timp am pierdut câteva trenuri de posibile finantãri europene si cã încet, încet, se chinuie sã rãmânã în picioare, desi, orice initiativã de a le tine în viatã e tratatã cu cel mult indiferentã. Cererea de transfer a clãdirilor se plimbã prin Ministerul de resort (ultima datã, al Economiei, Energiei si Mediului de Afaceri, nume grãitor, nu, pentru dinamismul sãu), ba nu e cine sã semneze, ba cine semneazã nu e din echipa potrivitã si atunci tergiversãm totul, dar nimeni, absolut nimeni nu vede mai departe de propriul interes, iar interesul general, al tãrii, oamenilor si patrimoniului e cel mult un efect colateral, o pârghie bunã de negociere sau de scos la înaintare pentru niste voturi în plus…”, asta a scris Cristina Sucalã pe pagina sa de socializare.
Arhitecta s-a referit la faptul cã, dupã ce acum un an ministrul din Guvernul Dãncilã nu a semnat un act prin care sã aprobe vânzarea cãtre Consiliul Judetean hunedoara a clãdirilor de acolo, acum situatia este absolut la fel: nu avem ministru. Instabilitatea politicã a dus, în mod repetat, la blocarea acestei interventii si asta chiar dacã forul judetean din Hunedoara stã de anul trecut cu banii pregãtiti.
Sã se stie pânã la Bucuresti, dacã vin vizitatori
În luna octombrie 2019, un grup de 40 de americani, oameni interesati de reconversia zonelor miniere, venind din state unde mineritul îsi restrânge activitatea, au ajuns la mina Petrila. Era, asa cum ne-au spus ei, un exercitiu pe care îl fãceau, dupã ce au aflat cã aici, o fostã minã atrage activitãti culturale si nu micã le-a fost surpriza sã se poatã inspira de aici. Ion Barbu a folosit acest prilej sã le prezinte o minã -scoalã, sã le arate bãile minerilor si sã îi lase sã îl descopere pe fost presedinte Ion Iliescu, care cândva s-a folosit de mineri ca sã îi atragã spre Bucuresti. Însã, americanii s-au arãtat absolut fascinati de acest lucru.
„Am gãsit aici un vizionar care a transformat Petrila si cred cã avem foarte multe de învãtat de la Ion Barbu, Cristina (n.r. Cristina Sucalã), Ina (n.r. Berar, vicepresedinta Asociatiei Planeta Petrila) si toatã comunitatea are ce sã ne învete pe noi, americanii. Suntem aici sã învãtãm de la ei si sã ne ducem cu câteva lectii acasã. Este multã creativitate, imaginatie si cred cã noi trebuie sã ne gândim cã nu este doar o singurã cale, iar cea aleasã de Ion Barbu este una diferitã, pe care ne-o aratã nouã acum. Trebuia cumva sã onorãm acesti oameni, dar si sã mergem mai departe, iar aici am gãsit lucruri ce dau viata comunitãtii, pentru cã si aici oamenii si-au pierdut locurile de muncã ”, a spus, la vizita în Petrila, Thereza L Burriss, profesor Radforrd University.
Acum, însã, lucrurile s-au schimbat radical si oricine vrea o vizitã la Petrila, trebuie sã o anunte din timp.
„O adresã primitã dinspre Societatea de Închideri Mine Valea Jiului ne solicitã sã anuntãm în prealabil fiecare acces la Mina Petrila, pentru vizitarea Muzeul Salvatorului Minier, Centrul Pompadou, mina scoalã si expozitia Shrinking Cities in Romania. De aceea, vã rugãm sã ne transmiteti cu cel putin o zi înainte intentia de a vizita ansamblul. Pe lângã problemele locale, intervin noi bete, crengi si trunchiuri în roate din cauza instabilitãtii guvernamentale. Situatia ansamblului rãmâne în acelasi stadiu dintotdeauna în lipsa unor persoane de decizie care sã îsi asume initierea procedurilor de înstrãinare contra cost a activelor. Între timp, în lumea paralelã a naivilor entuziasti, pregãtim programul pentru 2020: culturã, tehnologie si educatie, cu începere din 1 Mai”, au scris public cei la de la Asociatia Planeta Petrila.
Consiliul Judetean stã cu banii pregãtiti
Activele de la mina Petrila rãmân o prioritate pentru cei din Consiliul Judetean Hunedoara, iar luna trecutã au fost din nou purtate dialoguri la Ministerul Energiei. Sunt pasi ce trebuie reluati, dupã ce, la finele anului trecut, nu s-a reusit achizitionarea clãdirilor rãmase nedemolate. Acum, procedura presupune sã fie reluatã, pentru cã, în exercitiul bugetar trecut nu s-a putut din lipsa unui ministru pe functie la Ministerul Energiei. „Am semnat din nou si am cerut Ministerului Energiei, în data de 17 ianuarie, în care ne-am reiterat intentia de a cumpãra activele de la Mina Petrila. E semnatã de presedintele Mircea Bobora, de la CJH, pentru cã acum avem ministru. Vrem ca în anul 2020 sã prindem banii ca sã cumpãrãm activele de la mina Petrila”, a spus Costel Avram, administrator public al judetului Hunedoara.
Doar cã situatia politicã a degenerat si iar nu avem ministru si nici Guvern si lucrurile par sã nu se mai aseze niciodatã.
Mina Petrila a scos ultimul vagonet de cãrbune la 30 octombrie 2015, Amplasamentul nu va mai servi niciodatã ca exploatare de huilã, iar edilii sperã sã redreseze zona, prin evenimente culturale.
Diana Mitrache
