Maramuresenii vor “creiona” orasul Uricani în mediul virtual

Orasul Uricani si împrejurimile vor avea un site de prezentare. Administratia localã a reusit, într-un final, sã atribuie contractul de servicii pentru proiectare unor site-uri. Activitatea are ca scop construirea unui portal web de cãtre o firmã de specialitate, firma fiind una din judetul Maramures.

Aceastã firmã, respectiv HULISON SRL va realiza designul, proiectarea, constructia pentru platformã de bazã, apoi dezvoltarea si finalizarea site-ului si completarea acestuia cu hãrti interactive, imagini/filme 3D. Portalul web va contine pe pagina principala sigla Uniunii Europene, inclusiv numele fondului din care se finanteazã proiectul, a Guvernului României, a Ministerului Dezvoltãrii Regionale si Turismului, a Instrumentelor Structurale si a Programului Operational Regional. „Continutul acestui material nu reprezintã în mod obligatoriu pozitia oficialã a Uniunii Europene sau a Guvernului României”. Valoarea la care a fost câstigatã licitatia de societatea maramureseanã este de aproape 50 de mii de lei, mai precis 49.500 de lei, fãrã TVA.

Istoric

Uricani este un oras situat sudul judetulului Hunedoara în regiunea Valea Jiului, pe cursul râului Jiul de Vest. Are o populatie de 10.227 de locuitori. Este cel mai vestic oras din Valea Jiului, fiind situat la poalele muntilor Retezat si Vâlcan. Este strãjuit la nord de masivul Vârfu Mare (1509 metri) poreclit si “Cele Trei Stânci”, iar la sud de vârful Coarnele care se ridicã la peste 1780 de metri.

Aflându-se la o altitudine de aproximativ 750 metri, orasul Uricani se întinde dealungul vãii de vest a raului Jiu, fiind înconjurat de un relief predominant muntos. Suprafata acestuia contine si vãile paraielor Lazaru, Valea de Pesti, Bilugul, Buta, Balomir si Sterminos, unele dintre cele care alimenteazã raul Jiului de Vest, dezvoltând o bogatã retea hidrograficã.

Orasul Uricani constituie una din intrãrile în Parcul National Retezat, accesul din partea de sud-est a masivului fãcându-se prin zonele raul Lazãr – Raul Valea Mariii si Piule – Buta. Poarta a Retezatului, zona Cheile Butii este situatã pe flancul sudic al muntilor Retezat, fiind sãpatã în formatiuni calcaroase încã din perioada jurasicului si oferã o retea vastã de pesteri, izvoare, cascade si baraje naturale. În secolul al XIII-lea, teritoriul pe care se aflã orasul Uricani face parte din voievodatul lui Litovoi (Tara Lytua) care cuprinde tinutul Gorjului, Valea Jiului si Tara Hategului.

Un document ce dateazã din 18 aprilie 1461, mentioneazã, printr-un decret al voievodului Ardealului, ca Murzina (Marginea), cneaz de Densus, îsi vinde mosiile, printre care si Sylotena (Valea Vacii), un teritoriu de 10 km situat în proportie de 90% pe raza orasului Uricani, în lunca Mailatului.

Un alt document datând din anul 1493, emis de curtea regelui Vladislav al II-lea al Ungariei, arata ca boierul Mihail Cânde stãpâneste mai multe mosii în aceastã zonã, printre care si Campu lui Neag (Nzakmezeu). În anul 1788, Uricaniul este prãdat de turcii adalai care iau robi 16 oameni, îi taie capul preotului de la acea vreme si dau foc bisericii.

Prima atestare oficialã a orasului, sub denumirea de Hobiceni-Uricani, este mentionatã într-un document datând din 1818, numele venind de la locuitorii a doua sate, Hobita si Uric, situate la nord, dincolo de munti, în zona localitãtii Pui.

În toamna anului 1916, pe perioada Primului Rãzboi Mondial, orasul este pierdut si recucerit de trei ori de cãtre armata romanã, în cinstea eroilor existând un monument pe vârful Tulisa.

Dupã alipirea Transilvaniei la România în 1918, numele orasului se schimbã în Uricani, iar în componenta acestuia intra si satele vecine Câmpu lui Neag si Valea de Brazi.

Odatã cu sfârsitul celei de a doua conflagratii mondiale si cu instalarea noului regim comunist se amplifica procesul de exploatare a cãrbunelui superior. Astfel, în 1947 se deschide prima galerie din Uricani, în Plaiu Balomir, si începe exploatarea industrialã a huilei cocsificabile, economia orasului bazându-se din acest moment pe industria minierã.

În anul 1965 localitatea este ridicatã la rangul de oras, având o populatie de peste 4.000 de locuitori. Între 1968 si 1970 se construieste, pe locul bisericii vechi, nouã bisericã ortodoxã a orasului, având hramul “Înãltarea Domnului”.

Motivatia proiectului

Restructurarea industriei miniere de dupã anul 1997 a afectat în mod grav economia orasului. Astfel au fost închise pânã în momentul de fata exploatãrile miniere Campu lui Neag si Valea de Brazi, Uzina de preparare a cãrbunelui Uricani, exploatarea de cuart din cariera Tiglãul Mare, urmând ca pânã în anul 2018, conform acordurilor semnate de Guvernul României cu Institutiile internationale, sã fie închisã si E.M Uricani. Acest lucru determina autoritãtile locale sã caute alternative pentru ocuparea fortei de muncã disponibilizate si a tinerilor care locuiesc în oras.

Bogãtia patrimoniului natural, frumusetea deosebitã a locurilor si situarea orasului la confluenta masivelor muntoase Retezat-Godeanu si Vâlcanului sunt câteva dintre atuurile care ar putea consacra zonã ca una foarte interesantã din punct de vedere turistic. Prin întocmirea acestui studiu se doreste ca zona Jiului de Vest sã devinã o destinatie de calitate si aceasta în toate cele patru anotimpuri ale anului, pe baza patrimoniului sãu natural care sã fie valorificat la un nivel superior.

Raul IRINOVICI

Advertisements