Complexul Energetic, spun specialisti de la UP si INSEMEX, poate fi salvarea Vãii Jiului, dar o salvare pe muchie de cutit dacã nu se va actiona la nivelul organizãrii muncii la nivelul personalului existent pentru a obtine eficienta. Deci profesionistii trebuie scosi din hibernare si de la naftalinã.
Scoala româneascã în domeniul minier a fost una de marcã, recunoscutã începând cu ”mama” Rusie, Polonia, Germania, Franta si pânã hãt, departe peste ocean. Un miner adevãrat se formeazã în cel putin 10 ani, iar un specialist pretios, în vreo 20. În toti acesti ani minerii si specialistii ajung sã simtã mina, sã prevadã ”actiunile” imprevizibile ale subpãmântului, ale cãrui legi fizice ascund reactii nemaiîntâlnite. În plus, mina construieste caracterul – puternic, cutezãtor, loial, exigent si întelept…
Dupã 1990, gradual, în Valea Jiului, atentia cuvenitã formãrii acestor oameni a fost sporadicã. Doar dupã accidente de muncã majore, cum a fost cel dublu, de la mina Vulcan, s-a trecut la testarea si recalificarea personalului din minerit. Marea diluare a început o datã cu disponibilizarea masivã de personal din anul 1997. Au urmat alte disponibilizãri, mineritul Vãii a fost deprofesionalizat prin aberanta lege care scoate la pensie bãrbati maturi în meserie, tocmai la momentul când acestia au ajuns la ciclul complet de perfectionare si experientã. S-au chinuit unii directori generali sã pãstreze o parte dintre acestia, dar, de exemplu, 5-10 dintre minerii si inginerii minieri cu experientã si chemare nu pot tine în spate o minã.
Las-o, mã, cã merge-asa – nu mai merge!
Cu ani în urmã, echipele sau brigãzile de lucru plasate în fronturile de lucru sau la lucrãri miniere de întretinere erau compuse din toate categoriile de calificare: muncitori necalificati, muncitori calificati, (vagonetari), ajutor miner, mineri si miner specialist. Astãzi, minerii suflinesc toate celelalte munci pentru cã majoritatea echipelor si a brigãzilor de lucru sunt compuse din personal doar calificat, adicã minieri. Si cum practica românului bun la toate si la nimic cum trebuie/las-o, mã, cã merge-asa, randamentul lasã mult de dorit si nu este vina celui ce munceste în front.
La nivelul personalului cu studii superioare, dupã 1990, a început o luptã pentru prinderea scaunului si pãstrarea acestuia cu orice pret. Jocurile dintre conducere, sindicate si politic au fost principala preocupare. Dacã nu ar mai fi existat specialisti cu chemare în domeniu, CNH ar fi murit demult. Multi, au dat din coate si asa s-a ajuns ca din simpli ingineri, unii sã ajungã sã conducã o minã care apoi în câtiva ani sã se închidã. Si situatia a mers mai departe, împinsã de reprezentanti ai guvernelor, pânã astãzi.
Opiniile specialistilor scosi din sistemul minier, profesori universitari de la Universitatea Petrosani, cercetãtori remarcabili de la INSEMEX sunt împãrtite, iar acuzele pentru situatia mineritului din Valea Jiului au curs valuri la adresa guvernantilor, a politicienilor, a conducerilor CNH, a sindicatelor… Complexul Energetic, spun acestia, poate fi salvarea Vãii Jiului, dar o salvare pe muchie de cutit dacã nu se va actiona la nivelul organizãrii muncii la nivelul personalului existent pentru a obtine eficienta. Deci profesionalismul trebuie scos din hibernare.
Inginerul Viorel Pascu, din Petrosani, cu 20 de ani la mina Lonea si patru ani la CNH, cu multi ani în functii de conducere, cu un CV impresionant, printre care si specializãrile de administratie minierã în Franta anilor 2000, la Scoala Superioarã de Mine din Paris, povesteste cu multã pasiune despre minerit, iar suferinta este evidentã ca urmare a ceea ce se întâmplã, pentru cã, spune Pascu, ”prin minerit s-a realizat ca OM în adevãratul sens al cuvântului”.
Organizare sau cãrbune de export
,,Este clar cã înfiintarea Complexului Energetic Hunedoara este o victorie, desi târzie. Acest CEH nu va putea functiona doar cu unitãtile viabile si va depinde de import în continuare. Problema Companiei, cu unitãtile viabile, este sã sustinã CEH, într-un procent cât mai mare de cãrbune livrat si în aceeasi mãsurã, calitativ. Cu abataje plasate pe schimburi cu o mânã de muncitori, cu probe si calitãti ale cãrbunelui mãsluite, cu nerespectarea programului de lucru, cu programarea slabã a sâmbetelor la lucru, cu conducãtori care nu se angajeazã în obiective clare, este greu, foarte greu si succesul CEH va fi importul.
Pe termen scurt, eu vãd solutia care am tot prezentat-o în fiecare an din 2001 pânã în 2010 la întrebarea de propuneri pentru CCM. Este vorba de o reorganizare a activitãtii în subteran care sã fie discutatã de Conducerea CNH cu sindicatele, cu sefii de brigadã si echipe. Aceastã reorganizare se referã la plasarea în subteran pe 3 schimburi a câte 7 ore (ca în Franta pânã în anul 2004), iar ora de intrare si iesire nu va intra la plata personalului, sau 8 ore la front.
Astfel, vor creste salariile personalului muncitor cu un procent însemnat, locul de muncã va fi supravegheat mai bine, din punct de vedere al muncii efective, iar cheltuielile auxiliare vor fi reduse mult de transportul la si de la muncã, functionarea cantinelor, a bãilor, functionarea puturilor, fluxurilor în subteran si suprafatã. La nivelul documentelor si evidentelor la sectoare se va constata o oxigenare. Dar cel mai mare câstig va fi la plasarea muncitorilor în fronturile de lucru, la întretinerea lucrãrilor miniere, la personalul care se ocupã de lucrãrile de aeraj si preîntâmpinare a focurilor de minã. De asemenea se va putea face o selectie si a inginerilor conducãtori ai locurilor de muncã.
Tot pe termen scurt, este necesarã investitia pentru 2 masini de înaintare în steril, pentru estul si vestul CNH. De asemenea tot la investitii intrã si ,,grinda pãsitoare” de la nivelul abatajelor individuale, unde cel mai mare consum fizic al muncitorului, este la operatia de dirijare al abatajului.
Trebuie sã spun cã aceastã idee a fost îmbrãtisatã în anul 2007 si chiar s-a concretizat într-un stand la S.C. GEROM S.A., prin grija experimentatului ing. Aurel Soare, dar nu a fost sustinutã de Conducerea C.N.H., la un moment, când încã se mai putea face ceva. Desigur cã un alt capitol important este calitatea productiei realizate si livrarea acesteia. Nu se poate continua amãgind beneficiarul, ci trebuie actionat pe respectarea tehnologiei de lucru la nivelul abatajelor si o investitie în procesul de sortare si încãrcare a productiei, la unitãtile miniere.
Este momentul ca nou înfiintata companie, care are obiect de activitate managementul minelor neviabile, sã gestioneze patrimoniul acestor exploatãri. Sã nu uitãm cum au înflorit centrele de fier vechi pe lângã unitãtile miniere care s-au închis” – a declarat Viorel Pascu precizând cã “dacã respecti dealul , acesta îti dã cãrbune”.
Specialisti ai UP si INSEMEX sustin ideea conform cãreia, respectând legile, Complexul Energetic Hunedoara va face apel la o mânã de ingineri tineri-pensionari, care mai au multe de spus în mineritul Vãii Jiului.
Ileana Firtulescu
