Istoria nu face bani si asta o demonstreazã muzeele din Valea Jiului, care sunt vizitate, dar mai rar. Unele nu sunt cunoscute publicului, altele abia au luat fiintã, în timp ce pentru o altã categorie, constructia si restaurarea lor încã e o poveste fãrã sfârsit. Municipiul Petrosani are 3 muzee si ele sunt împãrtite dupã specificul zonei: cele care pãstreazã traditia minereascã si cele ce conservã viata momârlanilor.
Unul este Muzeul Mineritului si locul e trecut, asa cum sustin autoritãtile locale, de mii de oameni,unii fiind chiar plãtitori de bilet. Nu se îmbogãteste nimeni din asta si nici mãcar nu aduce profit, dar vizitatori vin din toatã tara si nu numai.
„Într-o statisticã pe care colegii mei au realizat-o, la finalul lunii august, la Muzeul Mineritului din Petrosani au trecut pragul aproximativ 2.000 de vizitatori, din care undeva la 1.100 au si plãtit bilet”, spune Nicu Tascã, purtãtor de cuvânt la Primãria municipiului Petrosani.
Muzeul Mineritului este unic în România si aici sunt pãstrate cele mai vechi unelte cu care s-a dat pentru prima datã huilã, dar tot aici sunt expuse si fotografii cu luptele minerilor de-a lungul anilor,pentru o viatã mai bunã.
Pragul Muzeului Mineritului este trecut de elevii care vin la orele de istorie, de foarte turistii care ajung aici, ori de delegatiile strãine care vin în vizitã la administratia localã si prea putini de elevi din alte localitãti ale tãrii.
Si o stânã a devenit muzeu în apropierea bisericii construitã de mineri si care poartã hramul Sfintei Varvara. Locul e si el vizitat de lume si chiar de oameni de peste hotare, chiar dacã sunt putini si cei din Vale care au aflat de stâna adusã direct din munte si conservatã asa cum era ea acolo de sute de ani. Coliba a fost coborâtã din zona de munte si acum ea e în oras, conservatã. „Vin Si aici oameni. Viziteazã si se anuntã între ei. Vã spun cã au venit si au filmat oameni din America. Nu stiu de unde au aflat, dar au venit si au fost foarte încântati de ce e aici. Vor sã vadã cum trãiau oamenii si vechiturile astea care sunt înãuntru. Vor sã vadã cum era în alte vremuri aici”, spune cel care îngrijeste stâna Gicu Irofte.
Poate cel mai important edificiu de tip muzeu etnografic din Valea Jiului este cel de pe Slãtinioara. Aici, o familie de momârlani, care iubesc traditia, au încropit un muzeu în naturã si lumea vine si le trece pragul cu drag. În casa ridicatã pe bârne, la câteva palme de sol, gãsesti tot ce aveau momârlanii în casele lor. Un pat, costume populare, crucea si opaitul ce functiona cu sãu de oaie, dar si traditionalele oale de lut, fusul de tors, ori steagul cu care flãcãii tineri plecau în pitãrãi sã anunte Crãciunul.
Recent, a fost montat un indicator în centrul municipiul Petrosani si lumea a început sã vinã. „Numai sâmbãta trecutã am avut 6 vizitatori. Vine lumea, aflã de noi de la unii, de la altii. Eu tin la traditie foarte mult si mã bucur când vãd ca oamenii apreciazã asta. Vin aici si nemti si cehoslovaci si italieni,iar de când avem indicatorul la intersectie vin si mai multi”, ne povesteste Lucretia Mãrinesc, reprezentanta Muzeul Momârlanului, care este un fin conservator al istoriei si recunoaste cã face asta din pasiune, iar vizitatorilor nu li se percepe taxã. „Doar dacã vor ei, lasã un leu, doi si eu îi pun sã conserv muzeul. Sunt carii, molii de care trebuie sã feresc toate lucrurile astea si doar din banii care îi lasã oamenii pot sã cumpãr câte ceva,în rest,nu e o afacere”, mai adaugã doamna Lucretia.
În Valea Jiului ar mai fi douã muzee, unul la Aninoasa, si care ar reprezenta o minã conservatã,asa cum a fost ea când se exploata cãrbunele. Lucrarea, însã, nu e finalizatã si nici nu mai sunt bani. Asta în timp ce oameni de bine vor acum sã conserve Mina Petrila, dupã ce ea a fost pe inclusã pe lista muzeelor ce vor fi închise.
Asadar, istoria rãmâne doar pentru cunoscãtorii ce au idei, dorinte si mai putin pentru cei care vor sã facã o afacere din asta.
Diana Mitrache
