Muncitorii firmei care executã reabilitarea si modernizarea Palatului Cultural Minerul din Lupeni, trag tare în aceastã perioadã, pentru a termina mãcar cele mai stringente lucrãri.
“În momentul de fatã sunt lucrãri foarte importante la acoperis. Aici, oamenii s-au descurcat foarte bine, au lucrat într-un ritm alert, însã majoritatea lucrãrilor au fost fãcute pe interior. Dar, pentru cã ne aflãm în prag de iarnã si este posibil sã ningã oricând, s-a luat hotãrârea de a se termina acoperisul. Au venit acele structuri de rezistentã care sunt din fier, iar în momentul de fatã se lucreazã ca acest acoperis sã fie finalizat în proportie de 100% , pentru ca odatã cu venirea iernii, muncitorii sã poatã efectua lucrãri specifice în interior, iar în primãvarã, constructia sã fie gata”, a declarat Cristian Resmeritã, deputat PSD Colegiul Vest Valea Jiulu.
Palatul Cultural Lupeni, numit în perioada interbelicã Teatrul Miner, a fost construit la initiativa Regelui Ferdinand I, de cãtre Societatea Anonimã Românã „Lupeni”. Din anul dãrii în folosintã, 1927 si pânã în 1948 , aici au concertat diferite orchestre camerale si simfonice, atât din tarã cât si din strãinãtate, iar pe scenã au jucat mari maestri ai dramaturgiei românesti. Dupã 1948 a functionat ca si cinematograf, geamurile sãlii de spectacole fiind zidite cu cãrãmidã, iar la balcon s-au fãcut modificãri de-a lungul timpului pentru amenajarea unui aparat de video-proiectie. 
Desi proiectatã dupã Sala de aur a Filarmonicii din Viena, sala de spectacole a fost modificatã, scaunele fiind ridicate, dând aspectul unui amfiteatru. De-a lungul vremii i s-au date mai multe denumiri dupã regimurile politice care s-au perindat la conducerea tãrii, de la denumirea initialã de Teatru Minier, trecând în 1948 la numele de Palat al Muncitorilor, iar prin anii 70 fiind numit Palatul Cultural “Minerul”. Dupã 1990 nu a mai existat niciun interes al conducerii minei Lupeni, în posesia cãreia se afla din 1948, de a-l mai îngriji. Astfel, s-a degradat în anul 1999, când a fost dat ca locatie de întâlnire si manifestare disponibilizatilor. În câtiva ani, întreaga clãdire a ajuns într-o stare de degradare avansatã, iar acum, aproape cã stã sã se prãbuseascã.
Luiza Andronache
